[Titlu in limba romana: Legea strazii]

KoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 6/10

– actori: 6/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: N.A.

Hummingbird vrea sa ne cucereasca pornind de la o poveste simpla, dar cu potential. Orice om merita o a doua sansa in viata. Cam pe aceeasi premiza cu a portofelului gasit pe strada si plin de bani, Steven Knight il arunca pe Jason Statham intr-o intriga subtire despre regasirea de sine. Marea problema survine la finalul filmului, cand toata intriga este aruncata pe fereastra si ramanem pacaliti si cu banii luati, dar macar Statham face ce stie cel mai bine, arunca pumni in stanga si-n dreapta si cu privirea otelita ne cere sa intelegem alegerea lui Joey.

They want their lives back! (Joey)

Joey (Jason Statham) este un fost soldat al Fortelor Speciale ce ajunge sa traiasca pe strazile Londrei printre infractori si cersetori. Traumatizat de ce a vazut si ce a facut in Afganistan, Joey a dezertat si incearca sa scape de Curtea Martiala. Prins intr-un cerc vicios, avand ca unic aliat bautura si compania unei copile, Joey este umbra celui ce a fost odata. Totul se schimba intr-o noapte si omul nostru aterizeaza in apartamentul unui fotograf de success, plecat la New York pe timpul verii. Are loc acel moment cunoscut cu numele de noroc chior. Portofelul plin de bani gasit pe strada ce te salveaza. Joey se trezeste cu un apartament de lux, un card plin de bani si haine din stofele cele mai fine. Joey are si un plan, vrea sa-si refaca viata si il credem pe cuvant, il vedem ca sufera si incercam sa trecem cu vederea faptul ca se muta ilegal in locuinta unui bogatas si ii fura si identitatea.

Il intelegem pe Joey cand decide sa faca ceva si pentru cei alaturi de care a trait pe strazi. Incercam sa-l intelegem in logica drumului salvarii ce trece prin pumnii si picioarele impartite fara remuscari. Pentru ca totul sa fie ca la carte, avem si o prezenta feminina. Maicuta Cristina (Agata Buzek) o tanara ce a ales hainele cernite ale calugariei din cauza unui eveniment tragic petrecut in copilarie. Aceasta faptura plapanda ii da replica derbedeului cu privirea incruntata si muschi de otel iar, de bine de rau, cei doi tenteaza o chimie pe ecran ce la inceput parea greu de inchipuit. Joey alege sa-i razbune pe cei alaturi de care a trait, pe cei asupriti pe strazi, dar totul este dat peste cap cand constatam cu stupoare ca aceasta schimbare profunda in caracterul si stilul de viata este de scurt timp. O viata normala sau cat se poate de normala pret de o vara. Care a fost rostul schimbarii? Poate doar felia de normalitate si de incheiere a socotelilor fara prea multe batai de cap.

Why are you running, Joey? (Cristina)

Buna intrebare pusa de maicuta care, la randul ei, fuge si ea de ceva. De trecut, de cosmaruri si demoni personali, de propria persoana, de responsabilitate. De viata. Atat Joey cat si Cristina aleg sa fuga in loc sa infrunte viata. Pare o alegere logica pe moment, dar finalul acestui film ne face sa credem ca tot potentialul acestui film, si da, chiar avea potential, a fost aruncat pe fereastra pentru a demonstra ce? Ca viata a fost schimbata atata timp cat a existat un factor ce a declansat dorinta de schimbare? Dupa ce acest factor a fost eliminat, dorinta de ceva mai bun dispare. Iti inchei socotelile cum poti mai bine si te afunzi in aceeasi mocirla. Cei doi aleg sa se supuna unui ritual sadic de ispasire a pedepselor, izolare si decadere.

Ororile Afganistanului il bantuie pe Joey, intr-un fel apropiat de traumele suferite de John Rambo – norocul lui Joey este ca aterizeaza intr-un apartament de lux si primeste cam tot ce se poate pentru a face ceva cu viata lui, in timp ce Rambo in primul film era asemeni unui animal, haituit de autoritati. Joey detine atuurile pentru a-i ajuta pe cei la care tine, dar sa se ajute si pe el. Scenariul, in schimb, se muta de la drama personajului la o constructie banala despre razbunare, ca pe final sa ne arunce iar manusa mantuirii personajului ce nu reuseste sa-si invinga temeriile. Si atunci cu ce ramanem? Cu o idee. Cu imaginea unei lume intunecate unde multe suflete se pierd si un film ce putea sa exploateze de minune aceste aspecte.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Steven Knight nu are multe filme la activ la capitolul regie, in schimb compenseaza cu scenarii (Amazing Grace), fiind o prezenta constanta pentru seriale si mini serii. In Hummingbird incearca sa adauge profunzime unei povesti putin plauzibile. Din om al strazii, alcoolic, Joey ajunge sa fure identitatea unui bogatas si sa-si puna viata pe picioare cat de cat. Marea problema din scenariu o reprezinta logica din spatele schimbarii stilului de viata si introducerea fortata a unei mantuiri sufletesti prin intermediul calugaritei Cristina. Chimia dintre Joey si Cristina este fortata, alaturarea celor doua personaje este un drum sinuos ce putea sa se termine simplu, dar regizorul scenarist a vrut sa arunce tot ce avea in cap in poveste pentru a tenta umanizarea si deznadejdea lui Joey. Nici cal nici magar, derbedeul cu suflet este incomplet, iar finalul sterge cu buretele tot ce s-a construit de la bun inceput.

De la Jason Statham primim exact ce ne asteptam intr-un astfel de rol. Replici spuse printre dinti, ironie si o incercare de a parea fragil din toate punctele de vedere. Actori mai experimentati ar fi putut duce greul, chit ca scenariu este slab calitativ, dar Statham nu a avut parte de multe roluri unde i s-a cerut mai mult decat doza obisnuita de cafteala si sarcasm, iar expresivitatea ori o ai, ori incerci sa inveti de la actori mai vechi in breasla. O bila alba o primeste coloana sonora, iar pentru cei ce s-au intrebat cine canta melodia din trailer si din primele minute ale filmului, aceasta este Malka Moma (Little girl) interpretata de  Neli Andreeva si corul Filip Kutev.

Ce spun criticii despre Hummingbird?

La momentul cand am scris aceasta cronica, Hummingbird nu a avut premiera in Marea Britanie, in Statele Unite inca nu este afisata o data pentru lansarea pe ecrane, iar recenziile pentru acest film nu au aparut. Pe IMDb, Rotten Tomatoes si Metacritic nu exista inca o nota acordata filmului lui Steven Knight. Hummingbird nu-ti ramane in memorie pentru mult timp, va incanta probabil pe fanii lui Jason Statham, dar calitativ este un film mediocru ce putea sa fie bun, daca scenariul beneficia de mai multa atentie acordata la detalii si dezvoltarea personajelor. Montajul alert si coloana sonora salveaza cat de cat aparentele.

Verdictul KoolHunt.ro

Daca nu ai pretentii mari din partea unui film, daca iti place de Jason Statham si nu ai mai vazut demult un film cu el, cu toate ca anul acesta a lansat Parker, iar pe micile ecrane saptamanal gasim cate ceva cu dumnealui in rol principal, Hummingbird este alegerea potrivita. Marea dezamagire o reprezinta in schimb potentialul scenariului irosit la final si Jason Statham, un actor calit in filme de actiune, dar clar in cautare de roluri unde sa arate mai mult decat scene de cafteala.