KoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 7/10

– actori: 8/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 7/10

Funeralii Fericite pare a sa fie o succesiune de monologuri executate cu brio de Horatiu Malaele, dar si o incercare (pe undeva reusita) de a resuscita comedia romaneasca pe marele ecran. Probleme rasar la nivel de logica in constructia povestii. Cu toate acestea putem sa sacrificam acest element in favoarea umorului. Atitudinea pur romaneasca in fata mortii este ofertanta pentru orice constructie cinematografica atata timp cat regia, scenariul si actorii formeaza un liant de felul sau benefic pentru productie dar acolo unde scenariul este dezlanat si ritmul nu este sustinut avem in fata ochilor un hibrid ce se chinuie sa mearga spre deznodamant.

Moartea mea nu e de vanzare (Lionel Frunza)

Lionel Frunza (interpretat de Horatiu Malaele), Kiril (interpretat de Mihai Gruia Sandu) si Igor (interpretat de Igor Caras-Romanov) isi ineaca zilnic amarul La Imigrantul Fericit, o carciuma unde isi fac veacul mai toate natiile pamantului adunate prin Bucuresti. Lionel, proaspat intors de la Paris lucreaza in constructii, Kiril este contrabandist iar Igor lucreaza la negru ca instalator. Vietile lor sunt date peste cap intr-o seara cand o tiganca le ghiceste viitorul. Toti 3 vor muri. Lionel va muri de ziua lui, la miezul noptii. Kiril va muri de-o sinucidere iar Igor va trece pe plaiurile vesele ale vanatorii inecat. Umorul negru si absurdul fac casa buna in Funeralii Fericite dar produsul final nu este realizat omogen, penduland intre cuplete pentru televiziune, geniul lui Horatiu Malaele si elemente din scenariul ce puteau sa mai fie lucrate si mai ales cizelate. Senzatia de confuzie data de personaje, dialoguri si situatii aruncate de-a valma incurca si frang mersul linear al povestii.

Balada Miorita este draga romanilor, la fel cum ne este draga si starea de victima a destinului versus atitudinea practica menita sa te scoata din impas. Lionel abandoneaza lupta si se apuca sa adune cele trebuincioase inmormantarii. Costum, cosciug, incinerare. De ce sa gandeasca logic cand profetia tigancii este mai taioasa decat o sabie Hattori Hanzo de la Tarantino citire. Pornim la drum intr-o vesela nebunie condimentata cu o pleiada pestrita de personaje ce graviteaza in jurul eroului nostru. Acolo unde profunzimea si substanta nu fac fata intra umorul in actiune.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Balada lui Lionel Frunza, un fel de Miorita si incurcatele ite ale povestii drobului de sare, avea potentialul unui film de exceptie mai ales ca Horatiu Malaele da dovada din intro-ul dedicat vietii personajului central de un simt al umorului fin, o raritate daca stam si luam la rand filmele romanesti ale ultimului deceniu. In schimb Funeralii Fericite este un produs haotic. Daca era difuzat la televizor sub forma unor pastile umoristice nu-si pierdea farmecul, transpus pe marele ecran, scenariul sufera atat la capitolul logica dar mai ales la tot ce tine de ritm si dezvoltarea personajelor secundare.

Lumea lui Lionel o cunoastem prin ochii acestui cetatean tipic pentru mahalalele bucurestene. Parvenit simpatic, uns cu toate alifiile, vesnic flancat de prieteni facuti din acelasi aluat ca si el. Horatiu Malaele se prezinta pe marele ecran intr-un rol croit sa placa spectatorilor. Un rol dificil daca stam sa-l analizam pe toate partile ce poate oricand sa pice in ridicol. Lionel devine simpatic, la fel ca gloata adunata sub balconul sau, nu vrem ca proorocirea tigancii sa devina realitate. Ultimul drum, asa cum este el construit si pus in practica este complex. Radem, plangem, urlam, ne punem de-a curmezisul destinului si vedem ca nu putem sa ne impotrivim. Pe alocuri Lionel Frunza seamana cu Phil Connors (Bill Murray in Groundhog Day), secventa in care acesta incearca fara success sa-si ia viata aminteste de montajul execut in filmul lui Harold Ramis.

Simbolistica mortii iminente se regaseste la fiecare pas. Lili si trupa ei de arlechini se identifica cu Moartea si ingerii veniti sa-l escorteze pe Lionel pe ultimul sau drum. Reporterul manat de potentialul succes al stirii despre un om ce mai are putin de trait aduce a Mefisto, tentandu-l pe fostul cunoscator al catacombelor Parisului cu bani si faima daca isi vinde moartea pe micul ecran. Scenariul lui Adrian Lustig nu duce lipsa de subtilitati, probleme rasar atunci cand vine vorba de ambalarea si prezentarea acestora pe ecran. Avem umor cat cuprinde in schimb nu avem o constructie omogena. Nu stim de exemplu cum si de ce devine Frunza peste noapte faimos. Ritmul alert din prima parte a filmului incetineste pe final. Un alt pacat al Funeraliilor Fericite este previzibilitatea scenariului. Stim cine moare, putem intui cand si cum vor muri personajele, linia naratiunii nu se complica. Finalul filmului nu incununeaza cu success tot ce promitea aceasta poveste dar reuseste sa emotioneze pentru ca atinge o coarda sensibila

Horatiu Malaele executa un rol complex, vulnerabil, exploviz, profund, imatur. Prestatia sa pe ecran este completata de misteriosul rol al Crinei Semciuc, foarte scurt ca intindere, personajul sau intriga si atrage atentia din detalii si stapanirea de sine de care da dovada. Igor Caras-Romanov, Mihai Gruia Sandu sunt utilizati mult prea putin in economia filmului, personajele lor apar si dispar fara sa creeze o legatura cu spectatorii. Foarte multi actori apar in roluri mici: Florin Zamfirescu, un om al strazii candva un afacerist de success, Alexandru Bindea, un italian cu o familie numeroasa si o gura bogata, Virginia Rogin, tiganca ghicitoare, Dorina Lazar, administratorul blocului in care locuieste Lionel, Gheorghe Ifrim, patronul magazinului de costume flancat de Bogdan Cotlet, vanzatorul gay. Toate aceste personaje formeaza universul colorat, comic si tragic in egala masura unde Horatiu Malaele il lasa pe Lionel Frunza sa mearga dincolo de umila sa origine intr-o calatorie fara cale de intoarcere. Vladimir Cosma si-a pus semnatura pe coloana sonora, euforia si tristetea profunda mergand brat la brat.

Ce spun criticii despre Funeralii Fericite?

Pe IMDb, Rotten Tomatoes si Metacritic nu au aparut inca note si pareri critice vis a vis de Funeralii Fericite. Cine va dori sa caute va gasi romanul lui Adrian Lustig, Funeralii Fericite, punctul de plecare in aventura croita pentru marele ecran. Criticul de film, Mihnea Columbeanu scrie la finalul cronicii dezvoltate pentru acest film urmatoarele: “[…] cu ale sale mari minusuri si mari plusuri, “Funeralii fericite” atinge oarecum nivelul unui exercitiu de stil – relevant, insa, prin felul cum confirma apetenta viguroasa a lui Hora?iu Malaele pentru regia de film. De vreme ce (ca sa inchidem simetria, in raport cu cele spuse la inceput), progresul fata de “Nunta muta” tine tocmai de acest aspect, am putea spera ca ascensiunea lui Horatiu pe taramul regiei sa continue in acelasi ritm.”

Verdictul Koolhunt.ro

Funeralii Fericite se achita cu brio in fata spectatorilor. Horatiu Malaele face un rol bun, dar impresia generala oferita pe parcursul celor aproape doua ore este ca asistam la o serie de cuplete puse cap la cap si lansate pe marele ecran sub titulatura de pelicula. Cu putina rabdare si mai multa atentie aceasa productie putea sa fie remarcabila, in forma prezentata este simpatica dar banala si lipsita de substanta.