[Titlu in limba romana: Frankenweenie]

CoolRank: 9/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 9.5/10

– actori/voci: 8.5/10

– scenariu: 9.5/10

– montaj: 9/10

Nota IMDb: 7.0/10

Animatie cu un catel simpatic, un pic de aroma horror si ciudatenii à la Tim Burton in atmosfera Disney. Cam asta ar fi rezumatul pentru Frankenweenie si  cam toate ingredientele de care ai nevoie ca sa te indemne sa vezi acest film si asta daca esti fan macar al uneia din caracteristicile amintite, daramite al tuturor.

When you loose someone you love they move into a special place in your heart. He’ll always be there, Victor. (Mrs. Frankenstein)

I don’t want him in my heart, I want him here with me. (Victor)

Povetea lui Victor Frankenstein, omul de stiinta nebun din romanul lui Mary Shelley este cunoscuta, cred, in toata lumea, daca ne gandim la cat de mult a fost folosit prsonajul in diverse ecranizari sau puneri in scena de-a lungul a aproape doua secole de cand a fost inventat. Dar cat de mult are povestea initiala in comun cu Frankenweenie al nostru? Destul de mult. Si aici, personajul principal este un pasionat de stiinta care vrea sa-si readuca la viata mult iubitul prieten patruped, in acest caz, ucis intr-un accident de masina. Atat ca pe el il cheama Victor Frankenstien (Charlie Tahan) si nu Frankenstein (o mica inversare de litere in coada numelui, dar care se pare ca nu schimba deloc pronuntia) si este un copil… ca doar vorbim de o animatie, chiar daca e mai dark.

Acum ca am lamurit de unde vine „Franken” sa vedem ce-i si cu „weenie”, care ne cam da batai de cap. Dupa un mic „goagal”, rezultatele ar trebui sa fie concludente si sa reiasa ca “weenie” se refera clar la Sparky, catelul lui Victor care ar trebui sa fie un teckel cu par scurt sau „Dachshund”. Doar ca Sparky este in mod evident un bull terrier.  Continuam cercetarile care ne releva o multitudine de alte intelesuri ale cuvantului, mai mult sau mai putin peiorative.. peste care voi sari, va las pe voi sa va amuzati descoperindu-le… dar se pare ca unul din sensuri il descrie perfect pe Victor (Charlie Tahan) si anume o persoana care poseda importante calitati tehnice, dar care este putin mai mult decat un “geek”. In alte cuvinte, Victor este  un baiat retras, fara prea multi prieteni bipezi, foarte inteligent si cu o pasiune nelimitata pentru stiinta, fara ca asta sa-l transforme intr-un personaj obsedat si antipatic… poate doar intr-un mic geniu neinteles si  neadaptat, dar care are un suflet mare si sensibil.

Science is not good or bad, Victor, but it can be used both ways. That is why you must always be careful. (Mr. Rzykruski)

Cat despre desfasurarea evenimentelor, aceasta-i destul de previzibila, mai putin finalul care pe mine m-a luat usor prin surprindere… dar care e, pana la urma, de inteles.

Victor (Charlie Tahan) reuseste sa-l readuca la viata pe Sparky, inspirat de experimentele profesorului sau, Mr. Rzykruski, un om deosebit dar care nu-si prea gaseste locul in micul oras populat in mare parte de inapoiati. Cu toate ca baiatul incearca sa-l tina pe Sparky departe de ochii lumii, din motive evidente, adevarul iese la iveala, primul care afla fiind un coleg de clasa, Edgar (Atticus Shaffer), care incepe sa-l santajeze pe Victor in incercarea de a castiga proiectul de stiinta.

Pe masura ce tot mai multi incep sa afle de experimentul reusit al lui Victor, asta pentru ca Edgar nu poate pastra un secret, se naste o isterie generala, majoritatea elevilor incercand sa refaca „minunea” si sa-si invie animalutele de casa trecute in lumea celor drepti. Dar motivele lor sunt gresite, ei nu vor sa le invie pentru ca le iubesc si le e dor de ele (ca in cazul lui Victor cu Sparky), ci pentru ca vor sa castige un premiu. De asta totul merge prost, iar creaturile reinviate sunt adevarati monstri ce ameninta sa distruga oraselul si pe locuitorii lui. Asta daca Victor si Sparky, impreuna cu vecina si prietena lor, Elsa van Helsing (Winona Ryder) nu reusesc sa le opresca in timp util.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Asupra lui Tim Burton nu cred ca e cazul sa insist. A reusit sa adapteze clasica poveste a lui Frankenstein si a monstrului sau si sa faca asta intr-un mod inteligent, subtil, amuzant. Interesant este ca a acceptat propunerea celor de la Disney de a face un lungmetraj pe acelasi subiect, dupa ce studiourile l-au concediat in 1984 pentru  scurtmetrajul Frankenweenie care la vremea aceea a fost considerat mult prea morbid pentru  copii.

De apreciat sunt Martin Short si Catherine O’Hara care interpreteaza fiecare cate 3 personaje si reusesc aceasta performanta fara sa-ti dai seama ca in spatele sotilor Frankenstien, a fetei ciudate, a profesoarei de sport, a domnului Burgemeister sau a lui Nassor sunt, de fapt, doar vocile a 2 oameni. O prezenta aproape uitata, Winona Ryder, se descurca bine dar nu senzational interpretand-o pe Elsa Van Helsing, la fel ca Charlie Tahan care-i da viata lui Victor, dar cel mai de apreciat este Martin Landau care-i imprumuta vocea sa calda, binevoitoare dar si extrem de taioasa la nevoie profesorului Rzykruski.

Ce spun criticii despre Frankenweenie?

Tomatometer-ul de pe rottentomatoes.com avem ii atribuie lui Frankenweenie un procent de prospetime de 88% in 194 de recenzii. Pe metacritic.com Frankenweenie acumuleaza un total de 74 puncte din 100. Cu toate ca majoritatea criticilor au pareri favorabile, ca Amy Biancolli de la San Francisco Chronicle care crede ca filmul este „o pura bucurie retro-cinematografica”, mai sunt si altii mai rezervati cu laudele, ca Peter Bradshaw de la The Guardian care crede ca Frankenweenie este „placut, dar nu o realizare senzationala in cariera lui Tim Burton”.

Verdictul KoolHunt.ro

Frankenweenie este un slow-motion mai mult decat simpatic, este induiosator fara a fi lacrimogen. Personajele sunt variate, umorul subtil dar bine plasat, iar adevarul cuvintelor batranului intelept, incontestabil. Stilul lui Tim Burton e inconfundabil, iar accentele dark sau horror pe care acesta le indrageste atat de mult sunt aici foarte bine imblanzite, facand ca animatia sa fie atat pe placul celor mici cat si a celor care nu mai arata ca niste pustani dar se simt asa. Un omagiu adus horror-urilor vechi alb-negru ce trebuie obligatoriu bifat in lista filmelor “de vazut neaparat”.