[Titlu in limba romana: Jocul lui Ender]

KoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 7/10

– actori: 7/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.1/10

Ecranizarea cartii scrise de Orson Scott Card este buna, dar nu perfecta. Efectele speciale si povestea atrag publicul, iar distributia isi face datoria (mai ales tanarul Asa Butterfield). Totusi, filmului ii lipseste emotia, iar pe alocuri simti ca se putea mult mai mult. Cu toate acestea avem entertainment in toata regula asa cum ii sta bine unui SF, iar povestea reuseste sa ne puna pe ganduri

“I’ll do everything I can to win this war.” (Ender Wiggin)

Ca de fiecare data in filmele de acest gen, viitorul nu ofera o perspectiva pasnica. Pamantul este bineinteles atacat de o rasa de ganganii extraterestre numite Formics – da, puteti foarte bine sa va ganditi in clipa de fata la Starship Troopers – si ce sa vedeti dumneavoastra, umanitatea lupta din greu si reuseste cu ajutorul unui pilot cu origini Maori, Mazer Rackham (interpretat de Ben Kingsley) sa opreasca prima invazie.

Toate bune si frumoase, dar gandacii-furnica nu se lasa cu una cu doua si colonelul Graff (interpretat de Harrison Ford) se vede nevoit sa recruteze un pusti, Ender Wiggin (interpretat de Asa Butterfield) – bun tactician, dar slab la capitolul aptitudini de socializare – pentru a salva omenirea. Stop joc pentru o clipa pentru ca aici intram in elementul central al povestii. Bravii colonei au nevoie de o mana de pusti pasionati de jocuri, buni tacticieni care sunt antrenati sa ucida. Pe scurt si fara ocolisuri, filmul isi face datoria sa ne arate cum Ender razbate prin hatisul de lupte fizice si mentale, colegi scortosi, probleme de familie si a sentimente de vinovatie. Da, pustiul nostru ajunge sa se confrunte cu lucruri in general standard pentru un adult in astfel de filme – morala, constiinta, apasarea prea grea pe umerii sai a faptelor comise.

“If we’re going to survive, we need a new kind of soldier.” (Hyrum Graff)

Frumos le zice colonelul Graff si incercam sa-l intelegem atat pe el cat si pe Ender. Din pacate filmul nu este deloc echilibrat si senzatia ca merge pe repede inainte pentru a intra in scena finala cand echipa lui Ender trebuie sa arate ce poate, este constanta. Filmul nu ne ofera prea multe detalii despre celelalte personaje si nici nu ne ofera amanunte suplimentare despre familia acestui pusti precoce. Mizand pe cartea datoriei, spirit de sacrificiu si o portie sanatoasa de “salvam omenirea de un dusman despre care filmul de abia ne ofera cateva detalii”, Ender, echipa lui si restul personajelor, ofera un show visual foarte bun despre antrenamentul si greutatile ce vin odata cu responsabilitati sporite. Este al naibii de greu sa stai si sa vezi cum o mana de copiii devin soldati si tacticieni intr-un razboi condus in acest fel pentru ca pustii asimileaza mai repede informatiile si au deprinderi formate de jocurile pe calculator. Undeva intre Tron, si Starship Troopers, Ender invata ca ordinele primite nu sunt intotdeauna cele corecte din punct de vedere moral,cct iar minciuna este acceptata atata timp cat iti faci datoria si batalia este castigata.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Asa Butterfield iese in evidenta in Ender’s Game datorita talentului si mimicii fetei. Pustiul din Hugo promite sa ofere roluri interesante pe viitor si personal vad un el un viitor actor pentru roluri de anti-erou si villain. Calculat dar sovaitor, dur dar de treaba, Asa face cel mai bun rol din film, luand fata unor actori cu state vechi in meserie cum ar fi Harrison Ford si Ben Kingsley. Grupul de actori-copii este pus in evidenta, iar actorii-maturi iau locul personajelor secundare, menirea lor pe ecran fiind sa ofere acel “push” de care micutii au nevoie. Factorul moralitatii se strecoara de fiecare data si mai ales pe finalul filmului cand esti pus in fata unei decizii ce se poate interpreta drept tradare sau o miscare onorabila din partea lui Ender. Efectele speciale sunt construite elegant, dar scenariul de cele mai multe ori nu scoate suficient de mult in evidenta potentialul actoriilor. Ford devine liderul prin excelenta ce trebuie sa scoata un soldat perfect din Ender, iar Kingsley se transforma din erou in profesor fara sa se straduiasca prea mult. Asa Butterfield este cel care da totul pe ecran.

Ce spun criticii despre Ender’s Game?

Controverse au planat in jurul filmului lui Gavin Hood datorita unor afirmatii ale lui Orson Scott Card care n-aveau prea multe in legatura cu filmul in sine, dar controversele sunt mana cereasca pentru promovare asa ca filmul a mers mai departe si vedem cum s-a descurcat pe site-urile de profil. IMDb indica o nota de 6.8/10. Rotten Tomatoes ofera un tomatometer de 75% pentru Ender’s Game si o medie din partea criticilor de film de 6.2/10 (24 de cronici pozitive si 8 negative). Metacritic afiseaza pentru Ender’s Game un metascore de 58/100. Helen O’Hara din partea Empire subliniaza faptul ca filmului ii lipseste ritmul si emotia oferite de carte. Peter Bradshaw – The Guardian – observa ca finalului i-a lipsit aplombul dar povestea asa cu lipsuri este placuta din punct de vedere visual. Richard Roeper s-a bucurat in schimb de aspectul visual cu toate ca dilemele morale sunt intestate prea mult in fiecare scena.

Verdictul Koolhunt.ro 

Ender’s Game este o experienta placuta in cinematograf, poate pe alocuri pierzand ritmul si intensitatea, dar merita vazut mai ales pentru interpretarea excelenta a junelui Asa Butterfield.