Home » Teatru

Egoistul – O seara de egoism la TNB

16 August 2013 scris de Niciun comentariu

egoistul-radu-beligan1Experienta incepe in fata la TNB, unde iti astepti partenerul/partenera, normal bilete sunt la el/ea, nu ai alta optiune, decat sa stai cuminte si eventual sa numeri camerele de la Intercontinental (asa am facut si eu, dar nu am putut sa termin). Te uiti incet in jurul tau si vezi persoane asteptand, ca si tine pe cineva. De obicei singuratic sau in grupulete mici de doua sau trei persoane. Te simti oarecum prizonier ca si restul persoanelor, eliberarea venind in momentul in care zaresti fata persoanei asteptate si poti “scapa” din acest grup, lasandu-i pe ceilalti cu un zambet amar in continuare sa-si accepte soarta si sa mai astepte.

Egoistul

Intri si automat pornesti la garderoba din partea dreapta, pana iti dai seama ca toata lumea face la fel si pe partea stanga e mult mai liber. Asa ca te intorci din drum si-ti lasi haina la garderoba din partea stanga. Odata ce ti-ai gasit locul, normal cu ajutorul doamnelor de la TNB (fiindca si-au dat ele repede seama ca esti pentru prima data acolo), incepi sa te uiti de jur imprejur. Repede iti dai seama de faptul ca nu prea se mai investesc bani in teatru/teatre si macar speri ca din pretul biletului tau, odata adunat se va investi si in amenajarea interioara. Da, sunt naiv.

Egoistul se joaca de mai bine de 10 ani si aproape totdeauna cu “casa inchisa”

Dar astazi nu voi scrie de naivitate, ci mai degraba despre egoism, caci Egoistul era titlul piesei, regizat de maestrul Radu Beligan, avand totodata si rolul principal in piesa scrisa de Jean Anouilh in 1981. Trebuie mentionat faptul ca piesa se joaca de mai bine de zece ani si aproape totdeauna este cu “casa inchisa”.

Chiar daca la intrare in sala nu ai primit ochelari 3D si sala nu are Dolby Surround, intri repede in atmosfera apartamentului marelui scriitor de piese de teatru, Leon Saint-Pe (interpretat de Radu Beligan). Marele scriitor, fiind deja in amurgul vietii, se pregateste sa scrie o noua piesa de teatru. Pe rand se perinda la usa sa toata familia, copii, sotia, amanta si un prieten vechi din copilarie, cu totii apeland la bunavointa financiara a dansului. Piesa de teatru se scrie parca singura, Leon avand doar sarcina de a nota pe hartie toate intamplarile din apartament.  Gaston (interpretat de Damian Crasmaru), prietenul din copilarie al lui Leon isi joaca foarte bine roulul plin de santaj sentimental, amintindu-si de fiecare data “pantalonasii albastri scurti” din copilarie.

Piesa de teatru din Egoistul se scrie parca singura, pe parcurs…

EgoistulSotia lui Leon, Ardele (interpretata de Simona Bondoc) in toata piesa se comporta ca o doamna, nu degeaba e jumatatea marelui scriitor. Din pacate pentru Leon doamnele au si asteptari financiare mai consistente. Doctorul, rol jucat extraordinar de Tomi Cristin, intruchipeaza intru totul prejudecatile noastre despre medici. E cam dezamagit si totodata invidios pe alti doctori, care o duc mai bine. Nu prea nimereste diagnosticul, dar ii convine situatia de a face vizite la domiciliu, fiindca macar are cui impartasi necazurile zilnice.

Lucie (interpretata de Lamia Beligan) si Bernard (interpretat de Mihai Niculescu) ne arata o familie in curs de destramare, sotul incornorat habar nu are despre ce se intampla in jurul lui, e total pe alte meleaguri si are alte prioritati, cum ar fi de exemplu tenisul. Amanta jucata de Ileana Olteanu sta cu Leon doar de dragul de a primi niste referite bune si niste usi deschise in drumul ei de a deveni o mare actrita. Dupa parerea mea Silviu Biris, in rolul lui Arthur, baiatul de bani gata al scriitorului, isi joaca rolul cu o mare finete si profesionalism.

Egoistul nu este un joc fixat, ci mai degraba o dovada de miscare si dinamism

EgoistulMembrii familei si prietenul din copilarie se autocaracterizeaza singuri, avand reactii si momente, care sunt subliniate de un joc actoricesc de exceptie. Slabiciunile omenesti ies la iveala rand pe rand, de cele mai multe ori umpland  sala cu hohote sau dupa caz, aplauze.

Maestrul Beligan da dovada de talent si pe partea regizorala, miscandu-si actorii foarte bine pe scena. Nu este un joc fixat, mai degraba toata piesa da dovada de miscare si dinamism, contastand foarte bine lentoarea si calmul lui Leon.

La finalul spectacolului realizezi ca ai avut ocazia de a vedea un spectacol de exceptie (nu te mai deranjeaza scaunele prafuite si incomode), unde ai putut sa uiti de lumea si intamplarile de zi cu zi si sa traiesti pret de cateva minute bune intr-o alta lume. Consider ca o seara la Egoistul poate fi o alternativa ideala (si mai ieftina) pentru o seara de club sau cinema, una din diferentele majore fiind, ca aici nu se danseaza pe mese/scaune si nu au nachos sau popcorn la intrare.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*