Daca va asteptati sa vedeti un al doilea Chicago, s-ar putea sa fiti dezamagiti. Dreamgirls este un musical bine realizat, dar de cu totul alta factura decat Chicago. Cantecele nu sunt la fel de spectaculoase, intriga este schematizata. Din fericire, vocile bune si actorii fac din Dreamgirls un film de buna dispozitie ce nu poate fi trecut cu vederea.

Dreamgirls este inspirat din viata Dianei Ross si a grupului The Supremes si ofera o privire realista asupra vietii din industria muzicala. Spectacolele de scena, dialogurile in contradictoriu si sentimentele exprimate pe muzica fac din Dreamgirls un musical destul de bine realizat.

Dreamgirls este, pana la urma, o poveste despre ambitie, lacomie, ura, dar si dragoste. Povestea surprinde deosebit de bine lacomia, lupta de orgolii si incorectitudinea tipice lumii show-biz-ului. Chiar m-a intrigat faptul ca un single poate fi lansat de doua trupe in acelasi timp. Cel care este difuzat este cel care da bani DJilor marilor radio-uri pentru a-l difuza. Totusi, o voce buna va reusi sa supravietuiasca in aceasta lume, dar va avea mult de lupta. Dupa cum spune tagline-ul filmului Dreamgirls: “Faima apare si dispare, vedetele vin si pleaca, dar visele traiesc pentru totdeauna”.

Povestea este putin schematica, personajele superficiale, iar finalul aminteste de clasicismul lui Moliere: toti cei care au gresit sunt pedepsiti si toti cei care au fost buni sunt rasplatiti, pe principiul dreptei masuri. Intr-adevar, ar fi bine sa fie asa si in realitate…

Ce m-a impresionat la film este partea de musical – cantecele sunt interpretate bine, desi au o tenta de lalaiala exagerata (ca dovada nu au castigat nici un Oscar) si spectacolele muicale sunt spectaculoase de la jocuri de lumini pana la costume.

Revazand filmul dupa seara Oscarului, raman la parerea ca Oscarul acordat lui Jeniffer Hudson nu a fost motivat. Nu am remarcat performanta deosebit a lui Eddie Murphy, desi acesta a fost nominalizat la Oscar. Mi-a placut insa destul de mult cum joaca Jamie Foxx.

Nota: 7.5/10