KoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 8/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.1/10

Domestic te pacaleste. Da, da, ati citit bine. Te ia prin invaluire cu discutii intre personaje pe scara blocului, cu animalute de companie in brate, la priveghi, la bucatarie, in sufragerie. Adrian Sitaru ofera un film despre viata, familie, relatiile dintre oameni, relatiile dintre oameni si animalele lor de companie. Pe principiul “nu tot ce zboara se mananca”, dar putem sa incercam sa prindem oratania si s-o facem tocanita. Domestic e un film-studiu antropologic, cu fine incursiuni filozofice si psihologice, patrunzand adanc in constientul personajelor. Nu va lasati inselati de tiparul clasic al filmelor romanesti, cadrele surprinse la masa, in bucatarie, servind ciorba si placinta.

Iepurii sunt facuti sa-i mancam. Intelegi? Ca oamenii mananca carnita.

Domestic este impartit in doua acte: Morti domestice si Vieti domestice, unde animalele de casa sau de pe langa casa/apartamentul omului au un rol bine definit. La bloc viata este surprinsa asa cum se desfasoara in mod normal. Ma rog, normal pentru orasele patriei noastre. Sedintele de bloc cu scantei si depesele formulate pe genunchi de administrator sub privirile si chitaielile locatarilor, anunturile lipite pe geamul de la intrare si rupte, bineinteles, de vecinul carcotas. Cand vine vorba de pisici, catei si alte patrupede ce isi fac veacul atat in case cat si pe afara, zicala “ori la bal, ori la spital” se potriveste de minune. Cineva intotdeauna va avea ceva de obiectat si altcineva va pune piciorul in prag si va lupta pentru drepturile pufoseniilor invocand inclusiv Uniunea Europeana pe post de argument.

Gainile, iepurii, curcanii sunt sortiti oalei de mancare. Tochita, plachie, supa si ce se poate incropi din bietele animalute. Acum, eu nu stiu multi oameni care sa fi crescut o gaina, dar bunicii mei s-au trezit cu ani in urma cu o galinacee. In loc sa ajunga supa, gaina a fost botezata Coco si a vietuit pana cand soarta s-a decis sa o cheme de-a dreapta Sa. In prezent, avem o pisica. Viata fara o pufosenie pare searbada. Are farmec si galceava de la inceput: o tinem, nu o tinem. Arta negocierii se invata de tanar, atunci cand vrei sa pastrezi si sa ai grija de un animalut.

Personajele din Domestic sunt impartite pe familii: familia Lazar (Adrian Titieni si Clara Voda), familia Mihaes (Gheorghe Ifrim, Ioana Flora) si familia Veres pe post de guest-star (Marian Ralea si Natasa Raab), la care adaugam copiii primelor doua familii (Ariadna Titieni si Dan Hurduc) si prietenul Toni (Sergiu Costache), vocea ratiunii de pe scara blocului.

Momentele de viata sunt surprinse neaos. La masa, pe balcon, in sufragerie. Unde poposeste romanul zilnic. Avem si decorul clasic, pestisorul de sticla pus strategic pe televizorul cu un strat gros de praf depus pe el, carpeta taraneasca din camera copilului, tabloul natura vie, Cai pe camp, in lipsa de clasicele Mere si pere pe stergar sau Marea involburata cu barcuta. Reuniunile de familie, fie ca sunt un prilej de tristete, fie ca este prima zi de Craciun sunt tipice. La fel sunt si discutiile. Merita mentionat dialogul savuros dintre Gheorghe Ifrim, Marian Ralea si Natasa Raab. Romanul s-a nascut filozof, cronicar, istoric, stie de toate, iar teoria OZN-urile este un moment ametitor si delicios. Religie, telenovela, istorie, Iisus, masonerie, extraterestri, povesti nemuritoare, conspiratii mondiale si tocanita de iepure servita in mijlocul expozitiei pentru iepurele care se mananca.

Cele doua familii se regasesc la poli opusi una de cealalta. Familia Lazar, cultivata, usor snobi si familia Mihaes, cam pe la prima generatie la oras, unde sticla de bere este nelipsita de la gura tatalui. Copiii, in schimb, nu sunt corupti asa usor de filozofia parinteasca. Animalul de companie, pui, catel, pisica, broscuta, nu se mananca. Ai grija de el, il oblojesti, nu-l faci chiftelute.

Acolo unde imaginea, muzica si scenariul se imbina savuros, apare o problema atunci cand personajele vorbesc unele peste celelalte, devenind o cacofonie greu de suportat pe parcursul filmului, cu toate ca si acest aspect este in dulcele stil romanesc.

Despre actori si regie ce se poate spune?

In primul rand, tinerii actori merita o mentiune speciala, Ariadna Titieni si Dan Hurduc. Dezinvolti, naturali, expresivi. La mai multe roluri pentru tanara generatie! Adrian Titieni reuseste pe finalul filmului sa convinga in rol, in schimb Gheorghe Ifrim si Ioana Flora sunt autentici si savurosi in rolul cuplului Mihaes. Schimburile de replici, atitudinea personajelor puse in diferite situatii, cadenta si expresivitatea conving.

Adrian Sitaru imparte filmul Domestic in doua acte, moartea si apoi viata, imbina ipostazele de zi cu zi cu imagini in tonuri calde si o coloana sonora potrivita. Surprinderea realitatii de zi cu zi nu este usor de realizat fara sa pierzi din vedere esenta: inocenta copiilor ofera liantul dintre adulti si animalute.

Ce spun criticii despre Domestic?

Pana acum, putem sa spunem ca Domestic se bucura de interesul criticilor de film si putem nota cateva pareri:

Mihnea Columbeanu (Cinemagia): “Surpriza a fost semnificativa: prea putin promovat pana acum, sub eticheta falsa de “comedie”, noul film al lui Adrian Sitaru se anunta ca usurel, sentimental si didactic. Cand colo, sub pojghita umorului (sclipitor si consistent, ce-i drept – sunt momente de ras irezistibil), luam contact cu o insolita drama de continut, profunda si multistratificata, despre raporturile dintre oameni, evidentiate prin revelatorul relatiilor noastre cu animalele – de unde si dublul sens al titlului: animale domestice / relatii domestice.”

Delia (filme-carti.ro): “Pare o comedie, dragii mei… sigur ca da, este o comedie… dar este mai mult decat o simpla si usoara comedie… Pare a fi una dintre acele comedii romanesti deloc originale, desfasurate mai tot timpul in jurul mesei incarcata cu mancare si bautura… dar este cu totul altceva decat pare…”

Verdictul Koolhunt.ro

Domestic merita vazut, merita inteles si apreciat la adevarata sa valoare. Dincolo de jocul actorilor, de scenariul bine pus la punct, de filmarile expresive si muzica. Nu tot ce zboara si topaie se mananca.