CoolRank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 8.5/10

– regie: 9/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.3/10

Umorul britanic reflecta ceva din morga si calmul insular, este fin si subtil, intotdeauna sarcastic, poate cam negru si putin arogant, dar unic si plin de substanta. Iar comediile britanice sunt binefaceri pentru sistemul nervos, daca nu faci alergie la ele te vor impaca cu toata lumea si mai ales cu tine.

Un astfel de exemplu este comedia atipica Death at a Funeral, care in ciuda subiectului macabru este o adevarata sarbatoare a spiritului de gluma. Cu mult umor englezesc, sec si macabru si comic de situatie in stare pura, asistam la o poveste despre oameni si familie, la care se rade in hohote. Legile lui Murphy au aplicabilitate practica si vom constata cu veselie ca intr-adevar ceea ce incepe prost, se poate termina si mai prost. “This is really, really, really bad.”

Funeralii cu morga britanica

Actiunea din Death at a Funeral se petrece intr-o famile britanica disfunctionala, in ziua inmormantarii tatalui decedat, cand un barbat incearca sa dezvaluie un secret intunecat cu privire la acesta. Intamplarile sunt absurde dar par extraordinar de reale si impresia este ca i se pot intampla oricui.

Inceputul original al filmului care prezinta pe o harta traiectoria unui sicriu, ne avertizeaza ca vom vedea ceva neobisnuit, dar ceea ce urmeaza va depasi orice supozitie. Astfel se ajunge la casa lui Matthew Macfadyen, pe post de fiu indurerat si cu probleme dinanciare, doar pentru a se descoperi ca mortul… nu e cel care trebuie. Nici o problema, pompele funebre se intorc pentru a aduce acum sicriul potrivit.

In casa vor sosi pe rand rudele indoliate si foarte sobre, fiecare cu cate o problema care va incalci firul actiunii. Din SUA soseste fratele mai mare, Rupert Graves, scriitor de mare succes, dar si foarte cheltuitor. Exista si un preot obsedat de punctualitate, apar si invitatii, un decor perfect care anunta ca ar trebui sa aiba loc o slujba frumoasa si mortul sa isi gaseasca odihna.

In schimb vor urma in cascada serie de situatii absurde si apocaliptice la care vor participa vaduva, copiii, preotul, prietenii binevoitori, mortul, un pitic gay, un posibil ginere drogat , un unchi handicapat cu probleme… “Why do we only meet at funerals?”

Exciting for a funeral!!!

In continuare comicul de situatie este la el acasa si situatiile neprevazute apar oricand si oriunde. Ca sa nu mai vorbesc de registrul de limbaj adaptat manusa. Inmormantarea unei persoane, nu are nimic comun cu comedia, dar situatiile inedite in care sunt puse personaje are farmecul ei aparte.

Se pare ca la orice inmormantare exista un personaj surpriza, aici in persoana piticului Peter, fostul iubit al defunctului despre care nimeni, nici macar frumoasa dar frustrata (de sex) vaduva indoliata nu stia ca ar fi homosexual.

Problemele financiare si de suflet ale familiei “Tea can do many things, Jane, but it can’t bring back the dead” sunt umbrite de evolutia motivat halucinanta a personajului interpretat de Alan Tudyk. Acesta are parte de un rol foarte tare dintr-un barbat serios, emotiv se transforma intr-un aiurit pentru ca ia droguri, din greseala, in loc de calmante. Si totul devine obsedant de verde: “Everything is so fucking green!”

Traseul cutiutei cu droguri este la fel de imprevizibil ca toate situatiile din film. Apare un unchi care trebuie tratat cu repect ca fiind decanul de varsta al familiei, dar care este sacaitor si plin de pretentii. Si care cade in grija unei rude ipohondre care vaneaza orice medic. Mai apare un iubit din tinerete, plin de sperante desi: “It was one night. It was a massive mistake. I was drunk out of my mind. You could have been a donkey!”

Filmul este revoltator de amuzant, putem spune ca in Death at a Funeral umorul este negru dar desuurile sunt roz, iar finalul nu putea fi decat verde si happy.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Death at a Funeral, regizat de celebrul Frank Oz, este excelent prin comicul de situatii si prin situatiile neprevazute care pot aparea oricand si oriunde. Numele lui Frank Oz este strans legat de succesele avute de-a lungul anilor de The Muppet Show, de comedii precum Bowfinger (1999) sau de filme intr-un registru diferit precum The Score (2001). Cu aceasta comedie atipica, realizata intr-un registru original, Frank Oz reuseste sa arate ca si moartea poate fi luata la “misto”.

Death at a Funeral este un film dinamic si plin de surprize, cu un scenariu excelent dupa Dean Craig, care reuseste sa tina sub observatie aceasta impletitura de situatii comice care nu se mai termina.

Foarte importanta este puzderia de personaje pestrite, stupide si hazlii, macinate de tot soiul de manii, care apar si complica situatia, incercand sa dea o mana de ajutor. Iar toti actorii sunt senzationali, chiar daca nu va sunt foarte cunoscuti.

Nu l-as fi vazut niciodata pe Matthew Macfadyen, dupa postura romantica din Pride and Prejudice, in rolul fiului scortos cu nevasta pisaloaga, eclipsat de fratele mai mic si obsedat de discursul pe care trebuia sa-l tina: “My father was an exceptional man…”.

Alan Tudyk este de-a dreptul demential si se achita genial de unul din rolurile cheie ale filmului. Este prima victima a sticlutei buclucase, iar evolutia sa precum si aparitia nuda pe acoperis este fara cusur. Va fi greu de uitat dialogul sau cu hartia igienica sau atitudinea lui fata de sicriu.

Nu pot sa nu amintesc de carismaticul Rupert Graves, foarte reusit in acest rol de frate iresponsabil dar de succes, de simpaticul Kris Marshall, cel care incearca sa recupereze si pierde mereu sticla cu droguri, de Peter Dinklage, Peter Vaughan sau Ewen Bremner, obsesiv de antipatici, sau de Andy Nyman, reusit de plicticos si pagubos.

Ce spun criticii despre Death at a Funeral?

Haios si amuzant, fara a fi insa lipsit de miez si de consistenta, filmul Death at a Funeral a fost bine primit de public si de critici fiind considerat cea mai buna comedie a anului 2007.

Roger Ebert de la Chicago Sun-Times considera ca regizorul Frank Oz reuseste cu Death at a Funeral, o comedie reusita si de bun gust, una dintre surprizele placute ale anului 2007, transformand un subiect morbid in situatii hilare pe tot parcursul filmului. Desi nu toate personajele sunt amuzante iar situatiile in care se regasesc personajele sunt din ce in ce mai penibile si desi nu ar trebui sa razi, umorul este negru dar de calitate si filmul este deosebit de comic.

Claudia Puig in review-ul This ‘Funeral’ is just a riot, pentru USA Today remarca umorul cu care este realizat Death at a Funeral si comicul de situatie care pune personaje sobre si scoartoase in situatii penibile, creind un taraboi general din ceea ce trebuiau sa fie niste funeralii solemne. Toate personajele sunt motivate de anxietate, ceea ce le genereaza reactii bizare si un comportament neobisnuit. Frank Oz si trupa de actori britanici talentati reusesc sa faca dintr-un film, care putea fi macabru o comedie originala, lipsita de clisee, cu replici brici si personaje expresive si amuzante.

Verdictul KoolHunt.ro
Death at a Funeral este una din cele mai bune comedii pe care le-am vazut, in ciuda lipsei numelor sonore de pe generic, cu umor englezesc de calitate, care demonteaza orice prejudecata despre filmele britanice de comedie si pe care o recomand calduros tuturor acelora care apreciaza umorul negru si au chef sa “moara” de ras.