KoolRank: 10/10

Imi plac gentlemenii, barbatii care deschid portiera unei doamne, care ii tin scaunul la restaurant pentru a se aseza, care achita discret nota de plata fara a face comentarii despre suma platita si care tin apoi paltonul partenerei pentru a o ajuta se se imbrace. Sunt eu oare singura care acorda atentie acestor detalii? In fond, ele fac diferenta dintre un baiat mai putin cultivat, cu o educatie deficitara si lacune in ceea ce priveste comportamentul in societate si un barbat manierat care pune respectul de sine pe acelasi loc cu respectul fata de partenera si de cei din jur. La fel, admir doamnele care nu tin sa epateze in vreun fel, nici printr-o vestimentatie deochiata, si nici printr-un limbaj vulgar pe un ton ridicat, cele care nu stau cu mainile in sold sau in buzunare atunci cand vorbesc cu cineva. Autoarea cartii “Codul bunelor maniere astazi” a punctat foarte bine ca “o doamna nu este cea care poarta verigheta, ci cea care se poarta ca atare“.

Aurelia Marinescu, fosta profesoara de limba romana la liceul Dimitrie Cantemir din Bucuresti, a ajuns prin volumul de fata la a treia editie a Codului bunelor maniere astazi, un ghid de “legi” si reguli care pana la urma tin de bun simt, educatie, cultura, instruire si mediu. Sigur ca pentru incalcarea lor nu exista amenzi sau sanctiuni, dar respectarea si cu cunoasterea normelor de eticheta ne feresc de surprize dezagreabile, ne inalta in ochii celorlalti si ne fac respectati.

Bunele maniere la altii

Dupa cum spuneam, bunele maniere tin si de mediu, de o zona sau o regiune anume. Ceea ce este considerat normal intr-o anumita tara, poate fi luat drept ofensa in alta parte. Spre exemplu, in Japonia este OK sa oferi flori artificiale, in timp ce la noi acest gest ar fi considerat mitocanesc si de prost gust. La fel, in Germania punctualitatea a devenit o obsesie, iar promisiunea unui neamt este intotdeauna respectata. Din pacate, in Romania s-a inveterat expresia de “sfert academic”, si cunosc foarte putini oameni pentru care sintagma “cuvantul e cuvant” nu a disparut din vocabular. Daca in occident florile se ofera in numar par, la noi acest obicei se pastreaza doar la inmormantari. In rest, se ofera un numar de flori fara sot (se spune ca gazda completeaza buchetul).

Reguli de eticheta mai putin cunoscute

Fata de editiile anterioare, autoarea Aurelia Marinescu a completat volumul de fata cu cateva capitole care nu au cum sa nu starneasca interesul chiar si celui mai sceptic cititor: “Cum sa faci curte unei fete”, “Sinceritatea si minciunile conventionale”, “La dans” etc.

Pentru exemplificare am retinut cateva reguli de eticheta mai putin cunoscute si respectate: un gentleman nu vorbeste niciodata despre bani in societate – nici ca ii are cu nemiluita, nici ca ii lipsesc. Nu se imprumuta decat in cazuri extreme si niciodata de la o femeie. Un gentleman nu isi cearta niciodata sotia sau copiii in fata tertilor, nu isi dezvaluie secretele familiale, nu vorbeste despre placerile sau realizarile din cadrul meseriei, este politicos cu toata lumea si incearca sa-i faca pe cei din jur sa se simta bine; la restaurant, cinema, teatru sau oricare alta incapere nu se sta cu palaria pe cap, iar frigul nu este o scuza; un domn nu sta niciodata asezat cand vorbeste cu o doamna; in general, un barbat nu saruta mana unei doamne pe strada, la plaja, pe bulevard, ci in casa; nu se sta niciodata pe scaun/fotoliu cu genunchii departati, fie ca vorbim de o doamna, fie ca vorbim de un gentleman; nu se bate cu degetele pe suprafata mesei; cand vrem sa apelam pe cineva, nu lasam telefonul sa sune mai mult de 5 ori; scobitorile nu se folosesc niciodata in public, de fapt nici nu au ce sa caute pe masa. Daca este neaparata nevoie, scobitorile se folosesc la baie, niciodata de fata cu ceilalti.

Mergand mai departe, este de prost gust ridicarea degetul mic cand mancam sau bem; un domn nu isi da niciodata jos sacoul sa ramana doar in camasa, chiar daca este vara; florile se inmaneaza intodeauna cu cozile in jos (putini barbati stiu asta!); “dansul” si “dansa” sunt regionalisme folosite in Moldova si este gresita folosirea lor drept forma politicoasa a pronumelor personale; la un discurs, este corect a se folosi “doamnelor si domnilor” si nu “doamnelor, domnisoarelor si domnilor”; nu se fumeaza pe strada, un barbat civilizat nu face asta, iar o femeie in niciun caz, si nici nu se intra cu tigara aprinsa in magazine sau restaurante; nu mancam pe strada, in gari, aeroporturi, expozitii, chiar daca suntem foarte grabiti; in taxi, un client nu se aseaza langa sofer decat daca doreste sa vada orasul.

O doamna nu sta in niciun caz in fata, ci in spatele soferului, in diagonala. Daca este insotita de un domn, acesta se va aseza in spate, cu doamna in dreapta lui, in niciun caz langa sofer; in masinile particulare, locul de onoare este in fata, langa sofer; la restaurant, o doamna insotita nu vorbeste deloc cu chelnerul. Dupa ce s-a hotarat ce doreste sa manance si sa bea, domnul este cel care da comanda; prestigiul masculin presupune ca barbatul sa suporte fara comentarii biletul la cinema, nota la restaurant, costul excursiilor etc. “Chiar daca esti cel mai sarac dintre studenti, nu e placut sa vezi cum prietena ta plateste nota sub ochii chelnerului” puncteaza autoarea. Singura exceptie de la regula este atunci cand doamna invita un barbat la restaurant pentru o cina de afaceri, in acest caz ea fiind cea care plateste; nu este frumos sa daruim bani in chip de cadou, iar un cadou se ofera la timp, adica exact in ziua in care are loc evenimentul. Un cadou nu se refuza niciodata, se multumeste si se desface in fata invitatului; in timpul dansului nu se vorbeste.

Este adevarat ca multe dintre ele va erau necunoscute? Am recitit cu fascinatie aceasta carte la ani buni de la prima editie si mi-am dat seama ca nu am standarde inalte, ci doar de bun simt. Toti avem unele lacune, dar cu o minte deschisa bunele maniere se invata la fel ca o limba straina. Pana la urma, “Comportamentul il face pe om” (Manners makes man) scrie in celebra inscriptie gravata pe fatada cladirii New College din Oxford.

Codul bunelor maniere astazi ar trebui sa fie lectura obligatorie in scoli si fiecare dintre noi trebuie sa o citeasca macar o data, si rasfoita apoi periodic. O puteti comanda atat in format clasic pe site-ul editurii Humanitas, cat si in format electronic pe Elefant.