[Titlu in limba romana: Tinutul din mijlocul verii]

KoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 6.5/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 7.4/10

O distributie de exceptie sprijina si da culoare unui scenariu pe care mai curand l-am intalni labartat pe parcursul unui an de Tanar si nelinistit – dar aceste doua ore de comasare a scheletelor din dulapul familiei Weston, in compania unor actrite ca Meryl Streep si Julia Roberts (nominalizate la Oscar 2014 pentru tururile de forta din August: Osage County) improspateaza o dimineata dedicata lenes escapism-ului. La capatul lor, te simti inflacarat de agresivitatea familiei din prim-plan… dar si indeajuns de extenuat cat sa apreciezi insutit varietatea pasiva pe care-ai adoptat-o cu propriile rubedenii!

“Thank God we can’t tell the future – we’d never get out of bed!” (Barbara)

Filmul, si piesa de teatru pe care o adapteaza cu brio, se axeaza pe zilele petrecute de surorile Barbara (interpretata de Julia Roberts), Ivy (interpretata de Julianne Nicholson) si Karen (interpretata de Juliette Lewis) in compania mamei lor (interpretata de Meryl Streep) – reuniunea cauzata de sinuciderea patriarhului Beverly (interpretat de Sam Shepard) subliniaza subrezirea legaturilor de-a lungul timpului si nevoia acestei distantari, cand miza e sanatatea mentala a noilor vlastare din arborele putred. Daca esecul unui mariaj, lipsa iubirii sau, dimpotriva, cautarea ei flamanda, se inlantuiesc cauzal cu rautatea, meschinaria si cruzimea difuzata sub pretextul sinceritatii – cu alte cuvinte, daca frustrarile celor trei surori se leaga pe filiera materna – este mai putin important. Caci savoarea acestui film nu tine de apanajul clasicelor filme auto-indulgente care se complac in malul familiilor disfunctionale: constructia functioneaza ca un ceas elvetian cu precadere datorita jocului actoricesc.

Insumate, revelatiile cu care personajele se (si ne) bombardeaza reciproc sunt coplesitoare – de la adulter la incest, povestea inghesuie o arpegiere haotica prin toate secretele posibile si imposibile imaginate vreodata in sanul unei familii americane – insa, la distilarea post-vizionare, esenta tuturor crizelor si clabucitului pervers-distractiv se reduce la Supravietuire. Nu intram benevol in, doar ne adaptam la familia care, vrand nevrand, ne programeaza pentru tot restul vietii – dar mutatiile de nevoie persista sub pielea inasprita si se transmit celor pe care alegem sa-i perturbam cu ele… cu noi, de fapt. Nu e cine stie ce adevar nou sub soare, dar, din cand in cand, merita sa ni-l reamintim sub influenta unui film uns cu (o buna parte din) toate alifiile.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Al doilea lung-metraj al lui John Wells (The Company Men) este o ocheada, una dintre cele mai reusite ale ultimilor ani, pe gaura cheii unei case din Oklahoma, in miezul Americii rurale de unde se pleaca mai curand decat se vine. Crizele sunt la ordinea zilei iar normalitatea nu e in siguranta intre acesti patru pereti unde se cantoneaza claustrofob camerele lui Wells – ba chiar e luata in raspar, tocata marunt si scuipata-n lumea larga fara drept de apel. In campia intinsa cat vezi cu ochii, sugativa spirituala deseori deplansa in cinematografia independenta, familia Weston s-a ridicat taras-grapis din clasa de jos, s-a inmultit si s-a imbolnavit de inima rea. Aici incoltesc personajele care s-au asprit si s-au uscat in lupta cu soarta si infloresc scenarii ca cel de fata – scris de dramaturgul Tracy Letts, autor al mai transantului Killer Joe – care epateaza prin secretomania acestor personaje.

Matroana suferinda de cancer (si lipsa de lacat) la gura, interpretata cu un potent amestec de ferocitate, debilitate, resentiment si impozanta de Meryl Streep, se propteste in inhibitoare (pastilele albastre sunt “prietenii” ei cei mai buni) si in singura fiica ramasa alaturi de ea, Ivy (Julianne Nicholson, dezarmanta in rol de fata batrana, cal de bataie si firicel solitar de speranta ne-strivit de tavalugul-mama). Juliette Lewis este o gura de aer proaspat in fustitele mini si furourile lui Karen, fiica scapata hai-hui prin lume, traind o adolescenta perpetua si cautand iubirea in locuri deloc inspirate. Insa febletea lui Violet, si a raposatului ei sot, a fost dintotdeauna Barbara – o Julia Roberts in forma maxima, jucand din incruntaturi si sudaj incordat de buze acreala fiicei care s-a eliberat doar fizic de sub papucul maternal. Spiritul ei il oglindeste de fapt; incatusata inca de casa parinteasca – o adunatura de poze vechi, pastile ubicue si lemn batrancios care scartaie din toate incheieturile – si pe zi ce trece mai dezamagita de viata, Barb se invarte furibunda ca-ntr-un tarc cu sarma ghimpata si isi atrage toata simpatia publicului in acest dureros proces de eliberare.

Ce spun criticii despre August: Osage County?

Criticii agregati de Rotten Tomatoes exprima o apreciere calaie – 65 de grade pe un termometru de 100 – la adresa lui August: Osage County. Cam la fel stau lucrurile si pe Metacritic, unde August: Osage County acumuleaza un scor de 58% – pozitiv doar ca urmare a acestor personaje complexe, creionate de o mana de actori unul si unul, care reusesc, in pofida situatiilor potrivnice, sa injecteze filmul si cu o bruma de umor. Concluzia lui Neil Smith de la Total Film este poate cea mai in masura sa rezume consensul: “Aceasta adaptare cu pretentii a unei piese de teatru incununate cu laude va fi pe placul spectatorilor avizati care pot tolera personaje neplacute cu gura spurcata, atata timp cat sunt jucate de actori oscarizati”.

Verdictul KoolHunt.ro

Aceasta drama logoreica nu e pentru toata lumea – va castiga inimile spectatorilor pe care relatiile familiale sucite, schimburile rapide de replici iscusite si desecretizarile explozive ii insufletesc, dar ii va lasa cu un gust amar pe cei care sperau la inovatii regizorale comparabile cu genialitatea actoriceasca, de asteptat din oficiu. Acestea fiind zise, eu te sfatuiesc sa-i dai o sansa lui August: Osage County – chiar daca doar pentru efervescenta dialogurilor bine scoase din condei, si mai bine scoase pe gura: “Actually, forsook is also an acceptable usage” – “Ooh forsook you and the horse you rode in on!”. Plus ca, daca esti genul empatic, te vei simti norocos ca la Craciunurile pe care le petreci acasa in familie nu se lasa cu paruiala!