[Titlu in limba romana: Arthur]

CoolRank: 5.5/10

– atmosfera & entertainment: 5/10

– regie: 6/10

– actori: 6/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 5.3/10

M-am mirat foarte tare cand i-am vazut la Oscaruri pe Helen Mirren si Russell Brand prezentand un premiu si incercand niste glumite spontane. M-am gandit atunci: “Ce alaturare ciudata, oare cum le-a venit ideea?“. Abia ulterior am vazut trailer-ului acestui Arthur si apele s-au limpezit.

We shouldn’t get married… we have nothing in common

Arthur din 2011 este de fapt un remake destul de fidel al filmului omonim din 1981, pe care tin minte sa-l fi vazut acum o mie de ani la televizor. Rolurile principale, jucate atunci de Dudley Moore si rafinatul John Gielgud (care a si castigat premiul Oscar pentru cel mai bun actor secundar), sunt reluate de sus-numitii Brand si Mirren.

Povestea este urmatoarea: la 30 de ani, Arthur Bach (interpretat de Russell Brand) duce viata unui copil razgaiat, pentru care viata este o continua petrecere si betie, pe banii mamei sale, glaciala Vivienne (interpretata de Geraldine James), si sub ochiul atent, dar cald, al dadacei Hobson (interpretata de Helen Mirren). Satula de escapadele fiului, Vivienne ii impune casatoria cu calculata Susan (interpretata de Jennifer Garner). Din moment ce alternativa este sa ramana lefter, pe drumuri, Arthur accepta mariajul de convenienta, insa intre timp se indragosteste de ingenua Naomi, care il cucereste cu felul ei simplu de a fi, si de dragul careia Arthur trebuie sa rezolve eterna dilema intre bogatie si fericire.

Who wouldn’t want to marry a sexy clown?

Cea mai mare problema a lui Arthur este ca se vrea a fi o comedie, insa cu exceptia catorva poante chiar bune (A French kiss? Really? Because the French always surrendered, that was decidedly German), situatiile cu adevarat hilare cam lipsesc si se merge mult pe ideea comicului grotesc si simplist. Ideea era ca spectatorul sa fie martor al maturizarii personajului, insa acest proces rapeste personajului principal toate trasaturile amuzante, iar filmul se transforma intr-o poveste romantica pe care am vazut-o de atatea ori, dar care aici e oarecum stangace. Sincer, daca vezi trailerul ai cam vazut tot ce e funny in film.

Universul imaginat de film e unul cam nerealist, de exemplu cu politisti mult prea prietenosi si sfatosi, desi Arthur face ravagii pe sosele. Obligatoriu, este introdus si elementul moralizator – Arthur se inscrie in final la Alcoolicii Anonimi, unde din nou, totul e luat parca prea in joaca.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Russell Brand a fost ucigator ca Aldous Snow in Forgetting Sarah Marshall si Get Him To The Greek pentru ca nu a trebuit sa poarte filmul pe umeri – aparitiile si replicile sale erau atat de imprevizibile incat cadeai pe jos de ras. Pastreaza si aici cam aceeasi reteta, insa de la atata supraexpunere isi pierde mult din impact.

Helen Mirren e cea mai buna prezenta actoriceasca din film (ceea ce nu spune neaparat prea multe), in rolul dadacei cu sarcasm ucigator, dar iubitoare si calda ca figura materna pentru Arthur. E clar ca ea a fost distribuita pentru a spori factorul de WTF al filmului, caci a o vedea pe Mirren cu casca si voce de Darth Vader e ceva, la doar trei ani de la Oscarul pentru The Queen.

In rolul interesului romantic al lui Brand este Greta Gerwig, o actrita mai putin cunoscuta la noi, dar care peste Ocean este regina neincoronata a filmelor independente. Probabil are talent, dar aici jocul ei mi s-a parut destul de plat.

Celelalte roluri sunt liniare si grotesti. Jennifer Garner clar nu are in ea gena rautatii si nu ii iese credibil personajul malefic. Nick Nolte e intruchiparea omului cu bani dar mai de la tara. Luis Guzman are si el un rol caricatural, in rolul majordomului Bitterman – sincer, el imbracat in Robin mi-a adus aminte de Axinte de la Vacanta Mare.

Regizorul Jason Winer e cunoscut mai mult din televiziune, unde cel mai mare succes al sau este Modern Family – cam nefericita tranzitia la marele ecran. Scenaristul Peter Baynham a adaptat destul de fidel povestea originala si a incercat sa introduca ceva din stilul lui Borat (pe care l-a co-scris cu Sacha Baron Cohen), insa nu prea i-a reusit.

Ce spun criticii despre Arthur?

Tomatometrul de pe RottenTomatoes.com prezinta un scor de 59%, bazat pe recenzii de la spectatorii lui Arthur, si un scor al criticilor de 27%. Pe metacritic.com, povestea lui Arthur are un scor de 36%, bazat pe 37 de recenzii ale criticilor.

Verdictul KoolHunt.ro

S-o spunem drept, Arthur este un film slab si probabil un candidat serios la toate categoriile de la Zmeura de Aur 2012. Nu stiu daca va mai aparea din nou la noi la cinema, dar nu v-as sfatui sa mergeti.