Home » Filme

Archipelago – Singuri in familie

1 October 2012 scris de 5 comentarii

CoolRank: 9/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 9/10

– actori: 9/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 8.5/10

Nota IMDb: 5.9/10

Regie: Joanna Hogg An: 2010
Actori: Christopher Baker, Kate Fahy, Tom Hiddleston Genul: drama

 

Joanna Hogg ne propune o incursiune in viata unei familii retrase pentru o mica vacanta in insulele  britanice Scilly. Intr-o locatie la prima vedere izolata de lume, Patricia (Kate Fahy) isi intampina copiii, pe mereu nemultumita Cynthia (Lydia Leonard) si pe prospatul imbarcat intr-o misiune umanitara in Africa, Edward (Tom Hiddleston) in speranta de a petrece cateva zile impreuna. Ceea ce se vrea a fi o vacanta in sanul familiei se transforma intr-o introspectie asupra relatiilor parinte – copii, unde singurul personaj care pare a fi detasat dar capabil sa-i tina uniti pe cei trei este un pictor, pe numele lui Christopher (Christopher Baker) venit sa picteze natura salbatica.

Marvelous being here with the children. (Patricia)

 Archipelago ne invita in sanul unei familii instarite ce-si petrece vacanta pe o insula. Toata vacanta asta are ca scop intelegerea deciziei lui Edward (Tom Hiddleston) de a renunta la o slujba ce nu-l mai incanta cu nimic in favoarea unui program de educatie sexuala in Africa. Toate bune si frumoase, tanarul nostru Edward isi face bagajele si aterizeaza pe insula, fiind primit de mama, sora si un pictor local, un fel de psiholog fara de simbrie, dar care se pare ca stie cum sa vorbeasca cu membrii acestei familii. Actiunea filmului este concentrata pe plecarea iminenta a lui Edward in Africa si de “bucuria” familiei la auzul acestei vesti. Din peisaj lipseste tatal si, se pare, liantul dintre cei trei. In casa de vacanta facem cunostinta si cu bucatareasa Rose, o tanara ce pare a fi izolata pe insula cu aceasta familie ai carei membri sunt incapabili sa spuna pe fata ce simt, ce-i supara, ce vor de la viata.

Mai putin Cynthia (Lydia Leonard) careia nimic nu-i convine, de la alegerea fratelui de a pleca in Africa pana la mancarea ce niciodata nu-i pe placul ei. Patricia (Kate Fahy) in schimb tace, tace si lacrimeaza intr-o casa unde este o liniste mormantala. Edward se confrunta si cu apucaturile burgheze ale mamei si surorii si incearca sa-i faca bucataresei Rose viata un pic mai placuta, dincolo de sarcinile zilnice ce includ jumulitul de fazani si fiertul racilor pentru pranz sau cina. Viata de familie este apasatoare si in orice moment ai impresia ca cei trei vor trece peste replicile spuse doar-doar sa nu inceapa un scandal si vor alege o atitudine balcanica de a spune pe fata ce nu le convine. Cynthia clacheaza, Edward este pus in fata realitatii ca s-ar putea sa ramana fara prietena sa daca pleaca aproape 11 luni in Africa – prietena sa, Chloe, de fapt nu era vazuta cu ochi buni de familie – iar pictorul Christopher, pe langa ore de desen pentru mama si fiica, reuseste sa termine pana la plecarea de pe insula tabloul ce lipsea din living.

Left hand, right hand. I can do it. (Edward)

In povestea de familie atipica zugravita de Joanna Hogg observam analiza izolarii si alienarii ale fiecaruia din membrii acestei familii. Camerele mici si joase in care de abia te poti misca sunt in contrast cu living-ul spatios unde se reunesc cei trei si insula Tresco, filmata in stil de documentar a la Discovery Channel, cand pe soare, cand pe ploaie. Locatia aleasa este superba si are un substrat emotional pentru fiecare membru al familiei. Toti vorbesc, dar nu se asculta unul pe celalalt, iar, cand tensiunea atinge cotele maxime, fiecare se refugiaza in camera sa. In acest spatiu ramane Rose, o tanara provenita dintr-un mediu social muncitoresc, unde bucataria inseamna orice, mai putin fazani si raci. Limitele claselor sociale britanice sunt reliefate prin atitudinea dintre personaje. Daca Edward incearca sa o faca pe Rose bine primita alaturi de mama si sora lui – o invita sa ia masa cu ei nu sa stea in bucatarie – Cynthia si Patricia nu vad ce rost are sa aduci bucatareasa la masa iar momentul pranzului intr-un restaurant cu pretentii de pe insula se soldeaza cu o criza din partea Cynthiei la adresa felului de mancare ce-i este prezentat, spre marea uimire a familiei.

Rose este privita de Edward ca o tanara asemanatoare cu Chloe, prietena sa, cea care nu a primit acceptul familiei de a veni in aceasta vacanta.  In schimb, actiunile lui Edward pentru Rose au darul de a o face sa-si doreasca sa fie lasata in pace. In tot acest peisaj unde fiecare traieste pe cont propriu, regasim figura paterna a pictorului Christopher, profesor de desen, mentor si probabil singurul personaj din tot filmul care stie cum sa discute cu fiecare in parte si aplaneaza focul mocnit. Christopher vorbeste despre culori, umbre, haosul de pe panza, ceea ce spune, distilat, ataca direct familia in jurul careia graviteaza – nu ca un personaj menit sa-i judece, ci sa-i faca sa realizeze singuri drumul spre care se indreapta. Izolarea unuia fata de celalalat. De bine de rau, vacanta ia sfarsit, Edward isi ia bagajele si se indreapta spre Africa, in urma tuturor ramane tabloul terminat de Christopher ce-si regaseste locul pe peretele din living.

Despre actori si regie ce se poate spune?

 Joanna Hogg propune un film atipic. Un film lent, filmat cu cadre mari, fara coloana sonora sau muzica de fundal. Pe alocuri filmul are momente cand devine greu de vizionat. E monoton, iar actiunea este premiza plecarii lui Edward in Africa. In rest asistam la o analiza de familie, privita sub microscop prin filmari realizate fie in casa de vacanta, unde sunt reunite personajele, fie surprinzandu-i in diversele plimbari pe insula. Povestea construita de Hogg lasa urme de mister la adresa personajelor. Oare Edward simte ceva pentru Rose, dincolo de dorinta de a-i arata respect si de a o trata ca pe un membru al familiei, nu ca pe o simpla angajata? Christopher este mai mult decat un bun prieten de familie, o figura paterna si liantul celor trei atunci cand tatal si sotul acestei familii lipseste din peisaj? De ce Cynthia este mereu intr-un conflict cu oricine, orice si mai ales cu ea insasi? Joanna Hogg nu ofera raspunsuri, ne lasa sa ghicim prin mimica si gesturile actorilor, notele si schimbarile de stari suflestesti regasindu-se in filmarile de pe insula si vremea schimbatoare.

Edward (Tom Hiddleston) este tanarul ce-si cauta un nou drum in viata, nu este plictisit de monotonie, dar nu se regaseste in ceea ce face in prezent, in locul de munca la oras. Usor timid, politicos si impaciuitor, Edward gaseste intelegere in preajma lui Christopher si joaca de cele mai multe ori rolul de arbitru in discutiile dintre Cynthia si Patricia. Daca pentru Rose, la inceput, Edward pare a fi singurul care doreste sa o ajute sa se acomodeze cu membrii familiei, pe final descoperim ca Rose este inhibata de atentia oferita de Edward. Relatia mama-fiica se desfasoara intre orele de desen si discutii la masa. Tom Hiddleston puncteaza rolul tanarului la inceput de drum cu temeri personale, fiind descumpanit ca trebuie sa-si infrunte familia in urma deciziei sale. Nu este nici sustinut moral dar nici puternic descurajat.  Kate Fahy, matroana acestei familii, isi regaseste echilibrul prin hobby-urile impartasite cu fiica ei (Lydia Leonard), Leonard eclipsand uneori jocul lui Fahy prin dezinvoltura cu care Cynthia trece de la snobism la zbucium sufletesc.

Amy Lloyd, in rolul lui Rose, s-ar vrea centrul de echilbru al unei familii posh, dar daca castiga simpatie la inceputul filmului, Lloyd nu reuseste sa mentina constant prospetimea unui personaj provenit dintr-un alt mediu social. Christopher Baker este constant datorita faptului ca personajul sau are un rol de observator si mediator, fara a da impresia ca intervine in sanul familiei unde poate fi confundat cu tatal si sotul celor prezenti in casa. Pentru fiecare are o vorba de impartasit si pe finalul filmului traim cu impresia ca a reusit sa miste macar o rotita dintr-un angrenaj blocat de neputinta de a socializa in familie. La capitolul montaj si scenografie trebuie punctate filmarile intrerupte: scenele practic nu se finalizeaza complet, personajele iesind din cadru sau mergand prin cadru fara a da impresia ca dialogul inceput va avea un final. Momentele de tensiune au loc atunci cand personajele se regasesc la masa, ultima cina de familie pe insula fiind momentul final unde realizam probabil ca pentru aceasta familie prezenta unuia in preajma celuilalt a devenit o corvoada manifestata printr-un dialog cat se poate de sociabil dar care ascunde multe rani nevindecate. Singura bucata muzicala apare la finalul filmului, melodia Cynthia’s Song fiind interpreta de Lydia Leonard.

Ce spun criticii despre Archipelago?

Archipelago are pe IMDb un modest punctaj de 5.9/10, problema celor ce au comentat filmul fiind legata de maniera de filmare si stilul prea pretentios ales de Joanna Hogg. Cu toate acestea, exista si pareri in favoarea acestui film. Pe Rotten Tomatoes in schimb, gasim pentru Archipelago un rating de 7.7/10, o prospetime de 100% si un total de 16 critici, toate in favoarea acestui film. Philip French de la The Guardian sustine ca Archipelago este un film subtil ce portretizeaza absenta si lipsa de interactiune la nivelul personajelor. Peter Bradshaw de la aceeasi publicatie, The Guardian, constata ca avem in fata un film dificil de vazut si de vandut pe piata, dar remarcabil prin maniera de a spune o poveste tacuta.  Dave Calhoun de la Time Out elogiaza talentul lui Joanna Hogg, un artist pe scena britanica, inovator, sugubat dar mai ales curajos prin maniera in care alege sa spuna o poveste. Pana in acest moment, pe Metacritic Archipelago nu figureaza in baza de date.

Verdictul KoolHunt.ro

Archipelago este un film greu de vazut in primele 15 minute, trebuie sa te obisnuiesti cu atmosfera si cu stilul lui Hogg, cu toate acestea este un film ce merita vazut pentru stilul in care este propusa o analiza a unei familii disfunctionale. Undeva intre snobism si obisnuinta. O familie ce alege o vacanta intr-un loc izolat si traind unii alaturi de ceilalti in singuratate deplina. Archipelago iti ofera un zambet discret si multe intrebari fara raspuns. Merita vazut mai ales pentru jocul natural al actorilor, dar si pentru povestea pusa in scena intr-o maniera personala si atipica pentru filmele ce urmaresc o analiza a vietii in familie.

5 comentarii »

  • Liz Ferguson said:

    Very thoughtful article! I also like “You can throw tomatoes…however remain friends.” (That’s how Google translated what’s on your site, anyway….)

  • Ioana Raluca Popescu said:

    Hello Liz and thank you so much for reading my review hehe Google translate has come a long way from the earlier translation from English to Romanian and Romanian to English ;)

  • Archipelago – Singuri in familie « To the edge and back said:

    […] Archipelago – Singuri in familie Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this. […]

  • kolcs said:

    recunoaste, ai luat la rand filmele lui hiddleston

  • Ioana Raluca Popescu said:

    Recunosc, imi plac filmele lui nu doar pentru prezenta lui in distributie ;) mai am cateva piese de teatru sa gasesc cu el si sa le vizionez :D

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*