Care este locul unde se intersecteaza dreptatea si adevarul? Aceasta este intrebarea care sta la baza filmului 88 minutes. Si avem doar 88 de minute pentru a afla raspunsul. Tic tac, tic tac…

Mi s-a spus sa nu ma duc la film. Mi s-a spus ca Al Pacino a luat-o aiurea, ca nu mai joaca si ca 88 de minute este un film care nu merita. Parerea mea este ca totul s-a redus la asteptari. Oamenii s-au dus la cinema asteptand sa vada Nasul sau Parfum de femeie. Si au primit un thriller psihologic mediu. Nimic genial… Ceva bun. Dar de la Al Pacino ne asteptam la ceva genial.

Dupa cum spune si tagline-ul filmului, Al Pacino are 88 de minute la dispozitie pentru a rezolva o crima. Propria sa crima. Ceea ce urmeaza dupa o introducere in care ni se ofera coordonatele – motive, personaje, un pic de background – este suspans psihologic pur.

Este exact genul de situatie in care suntem trup si suflet alaturi de personajul principal. Iar acesta este in momentul in care nu mai are incredere in nimeni, este chinuit de propria sa suspiciune si toti cunoscutii devin suspecti si posibili criminali.

Ca totul sa fie si mai credibil, se pare ca din momentul in care lui Al Pacino i se spune ca mai are de trait doar 88 de minute, filmul chiar are durata de 88 de minute pana la final.

Ce nu mi-a placut la film a fost faptul ca mi-am dat seama din primele 20 de minute cine este “criminalul”. Nu cred ca a fost o greseala de scenariu sau regie. Ci un joc prost. Un joc prost care a stricat putin totul.

Criticii au comentat ca filmul ne-a facut prin trailer sa ne asteptam la adrenalina si apoi nu ne-a oferit-o. Ok, eu inteleg ca e vorba de Al Pacino. Dar nu e vorba de SuperMan… Are totusi 67 de ani. Suspans am primit din belsug, adrenalina putem primi momentan de la altii mai tinerei.

Alte cronici spun ca Pacino este blazat, obosit. Va asigur ca nu este vorba de asta. Actorul este in forma si isi joaca deosebit de ok rolul menit a fi unul de thriller psihologic si, nicidecum, de James Bond.

Monologul lui Al Pacino din finalul filmului arata inca o mica mostra din talentul marelui maestru. Si, chiar daca a fost comentat ca s-a ramolit (oarecum era si timpul la cei 67 de ani impliniti ai actorului), chiar daca nu a sustinut un monolog celebru cum a fost cel din The Merchant of Venice (ecranizare care se numara printre cele mai nereusite incercari ale deceniului, dupa parerea mea), Al Pacino ne-a aratat prin monologul de la sfarsitul filmului 88 minutes ca este inca inegalabil…

Alte performante actoricesti notabile nu au existat in film. Leelee Sobieski joaca prost si arata rau, in rezumat. Alicia Witt (foto 3, alaturi de Al Pacino) (pe care o stiti din Two weeks notice) joaca sters, dar face cuplu ok cu Pacino.

Daca aveti nu 88 de minute, ci 110, cat dureaza filmul, va recomand sa il vedeti si sa nu va lasati influentati de “gurile rele” care vor spune ca este un film slab. Astept sa il vedeti si sa imi spuneti voi parerea voastra. Sau, daca l-ati vazut deja, va astept cu si mai mare ardoare parerile pro sau contra.

Nota: 7.5/10