Home » cinema, Filme, Oscar 2012

A Cat in Paris / Une vie de chat – un je ne sais quoi fermecator

9 February 2012 scris de 2 comentarii

[Titlu in limba romana: Viata de pisica]

CoolRank: 7.5/10

– atmosfera & entertainment: 7.5 /10

– regie: 7.5/10

– actori/voci: 7.5/10

– scenariu: 7.5/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 6.9/10

Regie: Jean-Loup Felicioli, Alain Gagnol An: 2010
Actori: Dominique Blanc, Bruno Salomone, Jean Benguigui Genul: animatie

 

Asta da surpriza, mi-am spus si cand am vazut nominalizarea la Oscar, dar si dupa vizionarea acestui filmulet nu mai lung de o ora.

A Cat in Paris, sau in original Une vie de chat (se pare ca au si ei traducatorii lor, asadar sa nu ne mai luam de ai nostri) este o animatie lansata la sfarsitul lui 2010, lucru care m-a facut sa ridic din sprancene si sa ma intreb ce i-o fi incantat atat pe onoratii membrii ai Academiei cand au trecut pe lista nominalizarilor si acest titlu necunoscut in detrimentul unor titluri muuult mai cunoscute? Din toata pleiada de animatii lansate anul trecut, aceasta chiar era de top 5?

C’est l’heure de partir à la chasse

Si uite-asa m-am pomenit, putin sceptica, pornita la vanatoarea de impresii, urmarindu-l pe Dino, un motan negru cu nas albastru, strecurandu-se cu gratie felina de la viata linistita din timpul zilei, la cea tumultoasa din timpul noptii.

Prietena diurna a lui Dino este Zoé (Oriane Zani), o fetita foarte trista si mai mult singura, caci tatal nu mai este, iar mama, Jeanne (Dominique Blanc), politista fiind, e mai mult plecata. Zoé nu poate vorbi, dar se intelege de minune cu Dino, care ii aduce tot timpul cate-un cadou… o soparlita moarta, in fiecare zi alta… atentie care o isterizeaza pe Jeanne, dar o amuza pe bona Claudine (Bernadette Lafont), care pare cea mai cumsecade femeie din lume (exceptand parfumul ei strident care ii produce si lui Dino alergie). Atentie, am zis pare… caci in filmuletul asta aparentele sunt foarte inselatoare. Nici macar Nico (Bruno Salomone), hotul de bijuterii cu care isi petrece Dino noptile, nu e chiar cel mai rau om, chiar daca la inceput lasa impresia unui singuratic ciudat ce parcourge distantele in Paris numai pe acoperisurile caselor.

La récréation est terminée

Da, gata cu aceasta vie en rose deoarece apare maleficul Victor Costa (Jean Benguigui), un mafioso obsedat sa puna mana pe Colosul din Nairobi, o statuie gigant care ii aminteste in mod bizar de figura mamei din copilarie (mda, cam multe drame psihologice / minut). Iar unchiul Costa ii incurca planurile lui Jeanne ce trebuie sa asigure paza Colosului, dar care spera in sufletul ei sa-si implineasca planul particular si sa-l captureze pe Costa. Dar, Victor si banda lui o rapesc pe Zoé, Nico o salveaza, dar o pierde si Jeanne il aresteaza, el reuseste sa scape cu ajutorul lui Dino si porneste in cautarea lui Zoé, ce nu e in siguranta cu Claudine asa cum crede Jeanne… o la la, ce maraton!

Incurcata toata treaba, nu? Sa nu uitam ca e vorba de un film frantuzesc in care toti sunt cretins, imbeciles, idiots (imi miroase mie a mic tribut adus lui de Funès, caci prea seamana atitudinea lui Costa fata de partenerii lui intr-ale crimei cu subalternii jandarmului )… si ah, oui, parfumul… cum puteam sa uitam de parfum cand e vorba de francezi? Cum ce legatura e? Eee.. parfumul este un element cheie in rezolvarea misterelor si trebuia neaparat subliniat acest aspect care aduce atat de multa mandrie fratilor nostri raraiti.

Desigur, finalul este previzibil, dar mereu proaspat si foarte potrivit atmosferei foarte à l’air de Paris.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Colaborarea regizorilor Alain Gagnol (si scenarist in acest caz) si Jean-Loup Felicioli se pare ca este foarte fructuoasa in materie de animatii. Ei au castigat in 1997 premiul pentru cel mai bun film animat in cadrul Festivalului de Film de la Dresda pentru L’egoiste, performanta repetata 2 ani mai tarziu la Festivalul Filmelor de Animatie de la Zagreb pentru un episod din seria Les tragédies minuscules. Sa fie A cat in Paris apogeul carierei lor? Vom afla pe 26 februarie.

Pe Dominique Blanc, vocea Jeannei, poate o cunoasteti din Queen Margot sau Indochine, iar pe Jean Benguigui care-l intruchipeaza pe gangsterul Costa poate vi-l mai amintiti din Asterix and Obelix Meet Cleopatra. Fara sa am vreo urma de desconsideratie, pot afirma ca nu mi-au produs vreo emotie aparte interpretarile. Totul a fost curat si ca la carte, iar placerea de-a reauzi putina franceza a echilibrat balanta.

Ce spun criticii despre A Cat in Paris?

Pai… nu prea multe, fiind un film cvasi-necunoscut, chiar daca a mai strans ceva nominalizari la viata lui (la premiile César, la festivalul de la Berlin, etc.). Pe metacritic.com la o simpla cautare dupa titlul filmului primim o parere scurta si concisa: no search results found, iar pe rottentomatoes.com A Cat in Paris este fresh 100%, toate cele 7 cronici fiind pozitive! :) De asemenea, Michael Rechtshaffen de la The Hollywood Reporter caracterizeza animatia ca fiind una stylish si care in ciuda faptului ca poate nu e cel mai bun produs frantuzesc, te invaluie intr-o vraja aparte.

Verdictul KoolHunt.ro

Cum spuneam si la inceput, o surpriza, una placuta care a readus in prim-plan savoarea unei epoci in care personajele si decorurile unui film animat erau efectiv desenate pe hartie. Avand in vedere stadiul avansat al tehnologiei folosite la realizarea unei animatii,   A Cat in Paris  este ceva rudimentar, fara efecte speciale sau senzatii tari oferite in 3D. Si totusi… ansamblul rezultat este o combinatie armonioasa a unei povesti cursive, nu foarte complicate, dar cu rasturnari de situatie captivante, o doza de drama cat sa ancoreze intriga in realitatea zilelor noastre si un umor usor sarcastic vis-à-vis de birocratie si alte cutume uzuale de care ne lovim tot timpul, indiferent de nationalitate. Totul pe un fundal sonor care nuanteaza perfect trairile interioare. Un filmulet care va fi gustat chiar si de mai tinerii spectatori, intrucat firul naratiunii si dialogurile sunt simple, dar va fi mult mai apreciat de cei cu o oarecare experienta de viata.

Probabil ca A cat in Paris nu are sanse reale sa-si adjudece grand prix-ul cinematografiei americane, dar e un concurent puternic prin simplitatea si naturaletea lui si demonstreaza clar ca o pisica poate fi considerata erou fiind si facand ceea ce stie mai bine, fara sa imprumute caracteristici umane.Vai, cata satisfactie mi-ar aduce ca in lupta pentru Oscar, acest motan sa-i spuna “incizmatului”: Touché, Pussycat!

2 comentarii »

  • Liviu said:

    Am vazut-o la Anim’Est. E simpatica animatia.
    Acum, dupa standarde frantuzesti sau europene e foarte buna animatia, ca pe aici nu prea se pricep :)) Dar dupa standarde Pixar sau DreamWorks, pai ia bataie fara drept de apel :))
    Ok, parerea mea.

  • Lista câ?tig?torilor la premiile Oscar 2012 | Oglinda De Vest .RO said:

    […] SUA Câ?tig?torul premiilor Oscar 2012 pentru Cea mai buna animatie (lung-metraj): Rango- A Cat in Paris- Chico & Rita- Kung Fu Panda 2- Puss In Boots- RangoCâ?tig?torul premiilor Oscar 2012 […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*