Sigur ati avut de multe ori mari asteptari de la cate un film si ati fost dezamagit. Fie din cauza promovarii exagerate si a reactiei tip “la pomul laudat”, fie distributia neinspirata si actori care erau din alt film, fie scenariu sau regie prost aleasa. Asta mai ales in cazul ecranizarilor dupa bestseller-uri, a remake-urilor dupa filme de succes sau a unui neinspirat film biografic.

Am alcatuit o lista motivata de mari dezamagiri cinematografice, in care parerea criticilor sa coincida cat de cat cu a spectatorilor si m-am limitat la filmele din ultimii ani. Principalul criteriu de alegere a fost discrepanta mare dintre asteptari si realizari.

1. Pe prima pozitie se afla toate incercarile de ecranizare ale celebrei seriei Dune, ale lui Frank Herbert, una din cartile de capatai pentru multe generatii si care nu pare inca sa expire. Este vorba de filmul Dune (1984), regizat din pacate de David Lynch si care nu a prea avut legatura cu cartea. Dupa insuccesul la critica si in box-offce, acesta nu a mai continuat si s-a distantat complet de proiect.

A doua incercare a fost mini-seria TV Dune (2000), care in afara de ultima parte nu s-a ridicat inaltimea asteptarilor. Dar macar au disparut din film scenele si personajele grotesti si tot ceea ce tinea de imaginatie bolnava.

Insuccesul poate fi motivat de impactul extraordinar avut de carte asupra cititorilor. nu neaparat amatori de SF. Iar pentru cei care nu au citit cartea, scenariile au fost mult prea incalcite pentru ca cineva neavizat sa inteleaga esenta si importanta pretioasei mirodenii.

Oricum daca filmele anterioare nu s-au ridicat la valoarea cartilor mai avem o sansa in 2010, cu o noua versiune regizata de Peter Berg. Macar din punct de vedera al efectelor speciale ar putea fi un castig. Si oricum ne raman jocurile de strategie foarte reusite, din seria Dune.

2. Desi are multe din ingredientele care ar trebui sa ii asigure succesul, filmul Alexander (2004), in regia lui Oliver Stone, a starnit foarte multe controverse si reactii negative. Indelung urmarita si pregatita in timp, intentia regizorala in Alexander a urmarit evolutia lui Alexandru cel Mare catre statutul de legenda vie, creionand povestea incredibila a unei vieti care a uimit lumea cunoscuta a epocii respective si a demonstrat ca soarta le zambeste celor indrazneti.

Din nefericire filmul pare facut la repezeala, genul acesta de filme fiind tocmai era in voga. Plus, scenariu inconsistent, dialoguri artificiale, numeroase scapari, o distributie nu tocmai inspirata, un unghi al naratiunii oarecum exagerat. Investitia financiara a fost uriasa, dar premiile pentru Alexander nu au fost cele asteptate.

Intr-adevar Colin Farrell nu este in forma lui cea mai buna si oricum sigur nu-i poti urmari performantele din cauza coafurii total nereusite. Iar povestea lui oscileaza in afara scenelor de lupta reusite, intre telenovela si cum sa ne eliberam de traumele copilariei. Nevrozele sunt oricum dezvoltate si de celelalte personaje ale filmului, precum Angelina Jolie, mama Olimpia sau Val Kilmer, papa Filip. Iar trucul cu monologurile lui Anthony Hopkins care rezolva filmarea unor scene suplimentare, poate adormi pana la urma pe oricine in acest film mult prea lung. Si pe muzica superba a lui Vangelis chiar se poate intampla.

3. Un alt film facut fara rost si care a reusit sa anihileze succesul primului este Basic Instinct 2 (2006). Basic instinct a avut scene memorabile si indiferent de cat mult sex, voyeurism sau limbaj colorat a avut, nu a fost vulgar. Doar foarte sexy si hot … Ca sa nu mai vorbim ca este filmul care a transformat-o pe Sharon Stone din actrita in vedeta. Primul semnal ca Basic Instinct 2 nu era in regula a fost si faptul ca nici Paul Verhoeven, nici Michael Douglas nu au mai vrut sa participe. Si au avut dreptate, scenariul e tras de par si filmul pare facut de amatori.

A fost pastrata doar Sharon Stone in rol de vesnica “vaduva neagra”, dar de data asta plasa are gauri. Nu ca nu ar arata bine, este frumoasa, insinuanta si sexy. Dar … Daca ar fi fost mai detasata si ar fi mizat pe autoironie, ar fi evitat situatia ridicola in care pare o vampa batrana care repeta acelasi rol in fata unor barbati din ce in ce mai tineri si mai nesimtiti.

4. Dupa fascinatia pe care o exercita asupra spectatorilor, filmele cu dragoni, vrajitori si alte animale fantastice din alte timpuri, abea asteptam sa vad Eragon (2006). Dupa distributie Eragon pleca dintr-o pozitie buna, intrunind o colectie de monstri sacri gen: Jeremy Irons, Robert Carlyle, John Malkovich. Dar ce a iesit a fost un fel de salata de boeuf cu dragoni si efecte speciale slabute. Legenda de altfel interesanta se pierde intr-un scenariu nelegat, in schimb clisee si deja-vu-uri pana la loc comanda. Va puteti limita la trailer.

5. The Da Vinci Code (2006) demonstreaza inca o data ca sansele de a ecraniza un bestseller, precum Codul lui Da Vinci, a lui Dan Brown, sunt minime. Normal ca succesul cartii, unul din romanele cele mai populare si dezbatute ale timpului nostru, a devenit in scurt timp o provocare pentru cinematografie. Productorii si-au facut temele, au ales un regizor verificat Ron Howard (Ransom, A Beautiful Mind, Cinderella Man), un actor carismatic, cu mare putere de convingere, precum Tom Hanks, o actrita europeana pe val, cu o frumusete deosebita si aparenta fragila, precum Audrey Tautou si o pleiada de alti actori de succes, precum Ian McKellen, Jean Reno, Paul Bettany, Alfred Molina …

Cartea a fost inspirationala pentru mase largi de oameni de culturi diferite, a instigat lumea sa citeasca pentru a gasi explicatii, a daramat mituri, a provocat stiinta si biserica sa ia pozitie. S-au facut documentare care sa explice misterele, s-au organizat trasee turistice pe urmele periplului cartii. Lecturarea acesteia a provocat discutii prelungite in toate cercurile sociale. Lumea si-a adus aminte ca exista carti.

Din pacate The Da Vinci Code nu s-a putut ridica la cotele romanului, nu a putut atinge aceeasi emulatie, nu a socat in plus pe nimeni si a trecut pe langa multe enigme. In plus cei care nu au citit cartea nu au avut aceleasi revelatii la vizionarea filmului. Filmul nu le-a deschis setea de cunoastere, nu i-a nedumerit. A fost un alt thriller si atat.

6. Intolerable Cruelty (2003) este o comedie romantica aproape reusita, despre dragoste, divort si vesnicul razboi al sexelor. Si cum ar putea trece pe langa un mare succes un film cu George Clooney si Caterine Zeta- Jones, in regia lui Joel Coen. Si totusi se poate, e un film pe care il uiti de cum iesi din sala sau te deconectezi. Scenariul nu este original, aduce cu comediile alb-negru reusite de altadata, dar fara prea multe faze memorabile si poante reusite.

Probabil ca Intolerable Cruelty a mizat pe distributie. Unul din cei mai carismatici si sexy actori si cea mai sexy actrita a momentului, care in plus dovedise ca are si talent talent. Amandoi dupa un sir lung de succese si amandoi placuti si de barbati si de femei.

Ce se intampla? Intre cei doi actori nu exista chimie, fiecare joaca pentru spectatori, ea e sexy dar pentru noi si la fel el zambeste dar numai noi ii sesizam farmecul. Parca cei doi ar fi filmat separat. Ca sa nu vorbim de regizor care altadata a dat dovada de mai multa imaginatie.

7. Wild Wild West (1999) este unul din putinele filme in care a jucat Will Smith si care nu a avut succesul scontat. Filmul a avut parte de multa mediatizare, mai ales din cauza melodiei interpretate de Will Smith si care ajunsese in topurile MTV. La fel hit-ul a beneficiat de un videoclip excelent, care a popularizat Wild Wild West mai mult decat orice trailer.

Ce am vazut a fost un fel de parodie-comedie putin trasa de par, plina de personaje pitoresti-grotesti, cu actori buni, Kevin Kline, Kenneth Branagh, care joaca ce sunt pusi sa joace sau in cazul Selma Hayek sa fie sexy si rea, sau buna rau … Filmul este prea lung momentele comice reusite sunt putine, actiunea nu are nici o logica iar parodia duce filmul spre penibil.

8. Confessions of a Shopaholic (2009) este ecranizarea nereusita a unui roman de succes, colectia chic-lit. Ce-o fi fost asa mare filozofie? Si alegerea actritei Isla Fisher a fost putin neinspirata, dar scenariul ia toate ciresele, ingradind orice intentie regizorala fericita. Nu zic Confessions of a shopaholic este un film amuzant poate, dar este un chick flick foarte usor de trecut cu vederea, spre deosebire de bestseller-ul scris de Sophie Kinsella.

9. In aceeasi nota se inscrie si Sex and the City (2008), o continuare reincalzita a unui serial de succes. Serialul era light dar funny si reusea sa te bine dispuna. In schimb filmul Sex and the City este telenovelistic, amintind cu succes de interminabilul The Young and the Restless. Problemele personajelor sunt nemotivate, iar cele 4 femei pare ca nu au alte subiecte de conversatie decat shoppingul si analizarea relatiilor de cuplu. Actiunea nu prea exista iar umorul nici atat si intr-un final le dai dreptate carcotasilor anti-sex and the city. Ramane partea informativa buna pentru Noaptea devoratorilor de publicitate, gen Manolo Blahnik, Dior, Apple, BlackBerry, iPhone, Dell and so on…

10. Nominalizat la categoria cel mai prost fim facut vreodata, Gigli (2003) a beneficiat pentru a ajunge in aceasta pozitia si de cantitatea de antipatie si mai putin simpatie, care exista in jurul cuplului Bennifer. Intrucat in timpul filmarilor cuplul Ben Affleck-Jennifer Lopez era la inceputuri si era intens mediatizat, Gigli a avut parte de multa publicitate si asteptarile erau in directia unui film pasional.

Fiecare din cei doi venea cu o poveste de dragoste anterioara si combinatia lor a atras si publicitate negativa. Pe de alta parte Ben Affleck avea multe realizari cinematografice, mai ales in combinatie cu Matt Damon, creindu-si o imagine de actor inteligent. Pe de alta parte Jennifer Lopez tocmai se lansase intr-o cariera muzicala de succes si obtinuse o imagine de diva latino sexy.

Asa ca nimeni nu s-a asteptat ca in film ea sa fie ostentativ lesbiana si asasina, iar el cam tont si in pauza de talent. Si atunci de unde chimie? De unde scene incendiare? Nimic, mai ales ca oricum filmul e spre penibill si are cele mai proaste dialoguri posibile. Proasta idee, de atunci cariera lui Affleck parca a luat-o in jos …