[Titlu in limba romana: Parinti vs bunici]

CoolRank: 6/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 6/10

– actori: 7/10

– scenariu:6/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 5.4/10

Diane (Bette Midler) si Artie (Billy Crystal) descopera cu stupoare ca sunt bunici de mana a doua si decid ca-i timpul sa schimbe ceva in modul in care interactioneaza cu nepotii. Comedia lui Andy Fickman este precum fata Imparatului din povesti, nici imbracata, nici dezbracata, nici calare, nici pe jos. Premiza povestii e buna, avem parte de umor, dar nu reuseste sa se ridice deasupra nivelului de comedie de duzina, iar dupa premiera va avea tristul viitor sa dispara de pe ecrane la fel de repede precum promotiile de Sarbatori din magazine. Macar radem si ne convingem ca Bette Midler este in viata, iar Crystal muta registrul de la roluri de tata de familie la cel de bunic.

They have to know you better before they don’t like you. (Diane)

Se iau doi actori cu priza la public inca din anii ‘80 (Billy Crystal si Bette Midler), adaugam o Marisa Tomei de care ne era dor, trei copii simpatici si amestecam compozitia pana cand ne iese o comedie pe tiparul “bunici fistichii dau nas in nas cu nepoti la fel de zapaciti si parinti ce se pricep sa educe conform manualelor de specialitate de ultima ora”. Inghetata nu are acelasi gust ca iaurtul si ciocolata in straturi generoase produce fericirea. Ca sa citez din intelepciunea bunicii mele. Artie si Diane sunt rugati de fiica lor Alice (Marisa Tomei) sa aibe grija de cei trei nepoti timp de o saptamana. Rugaminte facuta cu inima cat un purece, dat fiind faptul ca metodele educative ale bunicilor sunt opusul celor imbratisate de Alice si Phil (Tom Everett Scott).

Harper, Turner si Baker (dragi parinti, cand va decideti sa gasiti nume la urmasi va rog sa fiti treji) se trezesc la viata si descopera cu ajutorul bunicilor distractiile copilariei, iar bunicii au efecte pozitive asupra micutilor mult prea inchistati si tinuti din scurt. Pana aici, toate bune si frumoase si morala cat cuprinde, dar scenariul este previzibil pana la ultima propozitie, scenele cliseu abunda, Crystal si Midler par adusi cu forta in film, iar momentele cand zambesc provoaca ras involuntar pentru ca vedem si niscaiva urme de lifting.

Grandpa tells a lot of jokes you won’t get. Just laugh. (Alice)

Umorul filmului este batranesc. Poante din vremurile dulci ale lui Crystal si glamorous ale lui Midler, iar acolo unde poantele nu mai fac fata rasare Marisa Tomei undeva intre isterie si exces de zel. Se va rade la Parental Guidance, dar sa nu va mirati ca rasul va aparea la scene inedite. Nu pot sa nu uit de caminul celor trei copii, botezati de parca sotii Beckham le-au fost nasi. Casa are un fel de Inteligenta Artificiala, o Jarvis feminina, iar eu parca asteptam sa-l vad pe Tony Stark pe post de sot al lui Alice. Era Tom Everett Scott.

Punctele tari ale filmului stau in pildele la adresa parintilor si bunicilor. Cooperarea intre generatii pentru binele copiilor si eterna morala: niciodata nu esti prea batran ca sa inveti cate ceva. Bunicii se dovedesc de treaba, parintii invata sa aibe incredere in copii si in bunici, copiii incep in sfarsit sa se comporte ca niste copii. Bunele intentii se vad in acest film, dar executia este la pamant. Distributia sub 18 ani se descurca foarte bine, in special Bailee Madison, seniorii au parte de suisuri si coborasuri, iar Billy Crystal, pus sa aiba grija de cei mici, arata de parca isi blestema agentul ce l-a convins sa apara in film. Macar poate sa fie o mostra pentru viitoarele premii Oscar sau Globuri de Aur, atat Crystal cat si Midler par ca dau auditie la stand up comedy pe toata durata filmului.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Bette Midler si Billy Crystal par obositi si statici, incercand pe cat posibil sa ofere umor, dar fiind depasiti de situatie, iar umorul, saracul, se vede treaba ca nu apare batand din palme. Billy Crystal incearca sa fie vedeta filmului, pe principiul “numele meu apare primul, eu dau tonul la distractie”. Crystal reuseste cateva momente comice, dar nu duce tot filmul, relatia pe ecran cu Marisa Tomei pare fortata, iar la capitolul chemistry cu Bette Midler, cei doi par a fi mai mult amici si mai putin sot si sotie. La fel se poate spune si despre Tomei si Scott. Daca adultii nu aduc nimic nou, tinerii actori se descurca onorabil, iar Bailee Madison are toate sansele sa se impuna pe registrul comic cu mare usurinta, sa-i dorim tranzitie usoara de la rolurile de copil la cele de adolescenta si adult. Scenariul ofera poante clasice si povestea bunicilor ce se impaca cu proprii copii prin intermediul nepotilor este o poveste pe care o regasim des pe ecran.

Ce spun criticii despre Parental Guidance?

Parental Guidance a fost pus la zid si plutonul de executie a tras fara mila. Cu alte cuvinte, criticii au dat de pamant cu acest film, dupa cum urmeaza: IMDb, un scor de 5/10; pe Rotten Tomatoes, Parental Guidance are 3.7/10 punctaj si prospetime de 18% cu un total de 50 de cronici negative, iar Metacritic ne arata 36/100 pentru Parental Guidance. Incurajator, nu-i asa? Brian Lowry de la Variety observa carentele atat in executia rolurilor din partea actorilor, cat si in scenariul ce nu aduce nimic nou genului si abunda de poante si povesti deja spuse.

Verdictul KoolHunt.ro

Parental Guidance este o comedie ce nu promite multe, dar nu te lasa cu buza umflata cand iesi din sala de cinema. Vei rade, te vei distra, vei vedea actori de care poate iti era dor, dar nimic in plus. O comedie ce putea sa iasa direct pe DVD sau sa fie un film difuzat de sarbatori pe micile ecrane.