Concurs: KoolHunt.ro si Movieplex premiaza cinefilii adevarati

16 May 2011 scris de Dana Roteanu 9 comentarii

[Concursul “KoolHunt.ro si Movieplex premiaza cinefilii adevarati” a luat sfarsit – ramaneti insa alaturi de KoolHunt.ro si verificati pagina de concursuri. Va pregatim periodic si alte surprize placute!]

Pasiunea pentru filme e “boala” grea si de obicei, e iubire pe viata. Ce te-a determinat sa te indragostesti asa? Probabil ca a fost o scena dintr-un film, un actor care a interpretat perfect un rol sau poate o senzatie pe care ai avut-o dupa o vizionare. Oricare ar fi motivul, acum nu mai ai scapare. Vrei sa afli tot ce misca in cinematografie, ce filme au fost premiate la festivaluri, ce actori vor lua parte la crearea unei noi productii, ce muza si-a gasit regizorul tau preferat.

Iar la un moment dat, realizezi ca unitatea ta de masura este tot cinematografia si cand trebuie sa-ti amintesti de o perioada din viata ta, iti vin in minte filmele pe care le-ai vazut atunci.

Lasa un comentariu la acest articol si spune-ne care este momentul in care te-ai indragostit de cinematografie si de ce. Cele mai bine argumentate 4 raspunsuri vor castiga o invitatie de 2 persoane la orice film care ruleaza la Movieplex. Invitatiile sunt valabile pentru orice film (cu exceptia avanpremierelor si a locurilor VIP) de luni pana joi in saptamana imediat urmatoare castigarii invitatiei.

Movieplex – filme bune in sali de 5 stele

Situat in Plaza Romania, Bucuresti si prevazut cu un numar de 11 sali, Movieplex detine o capacitate de peste 2500 de locuri, 30 din acestea fiind locuri speciale, destinate persoanelor cu dizabilitati. Toate salile sunt echipate cu sisteme de sunet de ultima generatie Dolby Digital Surround Speakers si echipamente de proiectie Cinemeccanica. Pentru clientii mai pretentiosi, Movieplex pune la dispozitia acestora nivelul de confort deosebit a fotoliilor de piele dublu rabatabile cu butoane automate.

In luna Mai a anului 2008, Movieplex aduce, pentru prima oara in Romania, tehnologia necesara proiectarii filmelor in format digital (imagine si sunet de calitate superioara) si 3D, avand in prezent 9 sali cu capacitati digital/3D. Deschizator de drum in acest sens a fost “Indiana Jones 4 – Regatul craniului de cristal” in format digital si “Calatorie spre centrul Pamantului” in format 3D.

Pe langa serviciile de proiectie filme, Movieplex reprezinta si o locatie ideala pentru organizarea de conferinte, lansari si prezentari de produse sau orice alt eveniment indoor de tip corporate. Movieplex dispune de sistem de sonorizare cu microfon si sistem de proiectie digitala ce poate fi pus oricand la dispozitia clientului, devenind astfel un inlocuitor de succes al conventionalelor sali de conferinta oferite de hoteluri si alte cladiri de birouri.

Alaturi de tehnologiile oferite de Dolby Digital, Dolby 3D si XpanD, Movieplex asigura clientilor o experienta deosebita cu fiecare vizita la cinema.

Perioada de desfasurare a concursului: 16-19 mai 2011

Mecanismul de desfasurare al concursului: Lasa-ne un comentariu la acest articol si spune-ne ce te-a facut sa te indragostesti de cinematografie si de ce. KoolHunt.ro si Movieplex vor premia cele mai argumentate 4 raspunsuri cu cate o invitatie de 2 persoane la un film la alegere din programul Movieplex. Invitatiile sunt valabile pentru orice film (cu exceptia avanpremierelor si a locurilor VIP) de luni pana joi in saptamana imediat urmatoare castigarii invitatiei.

Data de anuntare a castigatorului: 20 mai 2011

Castigatorii concursului KoolHunt.ro si Movieplex din perioada 16-19 mai 2011:

– Adrian

– Carla Francis

– Laur

– Irina

9 comentarii »

ALexandru said:

Iubesc intr-adevar cinematografia.
Minutele petrecute vizionand un film sunt printre cele mai bune momente din viata mea.
Aflu lucruri noi, situatii la care poate nici nu ma gandeam – ori poate chiar, din contra, mi s-au intamplat si mie; oameni interesanti, lucruri nemaivazute si poate pe care nu le-as cunoaste altfel; situatii de viata, sentimente….si totul doar in cam 2 ore.
De multe ori am senzatia ca am trait eu toata viata personajului…o viata de om – in doar 120 minute.
Mi se pare de-a dreptul mirific.

# 17 May 2011 at 11:55 AM

Mihaela said:

Cinematografia in sine este un lucru uimitor.
Ti se poate arata viata intr-un mod in care tu nici nu putea gandi.
O singura intamplare si atatea moduri de a o vedea de scenaristi si regizori diferiti.
Mie imi place pur si simplu sa merg la cinematograf.
Imi plac filmele, modul in care ma face sa vad viata uneori.
Imi plac senzatiile pe care mi le ofera: de la bucurie la tristete; de la ras la plans.
Mi se pare incredibil ca pot trai odata cu personajele, ca ma pot incerca atatea sentimente.
Intotdeauna m-am lasa cuprinsa de magia clipelor traite odata cu vizionarea filmelor….si este nemaipomenit.
Nimic nu se compara cu cinematografia…Unii ar spune ca ar fi cartile- insa sunt lucruri atat de asemanatoare si totusi atat de diferite.
Eu le iubesc pe amandoua.

# 17 May 2011 at 12:02 PM

movieaddicted said:

Totul a inceput datorita tatalui meu; eram fascinata cum putea tine minte numele actorilor si filmele in care au jucat, cum povestea despre filmele care i-au placut si despre actorii pe care ii admira. Si cand eram mici si mama era de garda [adica des] ne ducea pe mine si pe fratele meu la film, la Patria in special, in fiecare weekend. Asta mi-a infrumusetat copilaria! Imi amintesc perfect si filmele pe care le-am vazut cu mama la cinematograf, pentru ca este unul dintre locurile in care ma simt cel mai bine. Am crescut cu aceasta lume si acum stiu ca asta mi-as dori cel mai mult sa fac.
E amuzant ca astazi am ajuns sa il intrec pe tatal meu in acest domeniu si sa il tachinez cu vastele mele cunostinte in domeniu :)

# 17 May 2011 at 1:00 PM

Andreea said:

Nu stiu exact cand a inceput dragostea mea pentru filme, cel mai probabil mi s-a transmis pentru ca imi amintesc serile copilariei cand toata familia se strangea in fata tv-ului pt un film bun iar mie imi citeau titrarea. “Pasarile” este unul dintre filmele pe care le-am vazut fara acordul parintilor si care m-a fascinat si mi- a ramas in minte mult timp. Imi amintesc, de asemenea, franturi de secvente fara sa mai pot da titlul filmului din care fac parte, dar pe care le-am pastrat pana in prezent si pe care le-as revedea oricand cu placere.
Dragostea mea pentru filme s-a amplificat in anii de facultate cand nu lipseam din cinematografe macar de doua ori pe saptamana si continua sa existe, filmele fiind modul meu de a ma relaxa si “a scapa”, fie si pentru doaua ore, de realitate.

# 18 May 2011 at 8:59 AM

Adrian said:

Pentru mine totul a inceput in urma cu aproximativ 15 ani daca nu mai bine. Pe vremea aceea filmele bune se urmareau la Video cu casete VCR. Desi eram cel mai mic din grupul mare de adulti ce urmareau pe mine ma lasau sa ma ocup de butonare. Era pasiunea mea. Pe atunci nu prea avea lumea telecomanda la TV sau Video si asa mi-a revenit mie sarcina pe care o luam cu seriozitate si mi se parea ca am multa putere.

Primele filme urmarite mi-au starnit pofta de aventura si dorinta de a ma pierde in rolul unui personaj in lumea creata de scenarist si regizor. Inca imi amintesc “Robin Hood” cu Kevin Costner in care era si clipul cu “Bryan Adams” cantand piesa “Everything I do I do it for you”.
Si cum multi nu stiau engleza inca imi amintesc vocea acelei doamne ce dubla in limba romana aproape toate filmele. Apoi am urmarit “Quo Vadis”, “Pasarea Spin” si “Ben Hur”. Era propriul cinema la noi acasa.

Si astazi cand merg la film, chiar de e bun chiar de e rau, daca vin prietenii si stam dupa la o poveste, e tot ce conteaza.

Totul este posibil intr-un film. Si asta m-a fascinat inca de mic copil.

# 18 May 2011 at 1:32 PM

Carla Francis said:

Momentul in care m-am indragostit de filme a fost acela in care m-am asezat inaintea ecranului pentru a vedea “Alice in Tara Minunilor”. Era povestea mea preferata si mi s-a parut o mare provocare sa incerc sa compar viziunea unei echipe de oameni cu ceea ce imi imaginasem eu despre aceasta Tara a Minunilor.
Imi amintesc ca eram fascinata de toate culorile, insiruirea de secvente si golurile din stomac pe care le aveam cu fiecare schimbare de cadru. Am simtit ca un film inseamna o viata, ca ma pot aseza oricand undeva pe o margine de lume vizualizand viata cuiva, din umbra. Din confortul unei canapele, timp de cateva zeci de minute, aveam sa incep cu fiecare film o calatorie pentru care eram singura responsabila. stiam ca o sa ma amestec cu multe alte povesti, ca alaturi de fiecare personaj voi visa, voi culege putere si ma voi indragosti. Am simtit ca pot face schimb de vieti odata cu vizionarea fiecarui film. Ceva din momentele petrecute vizionand un film iti taie legaturile care te tin ancorat in realitate. “Alice in Tara Minunilor” a reusit la momentul acela sa ma faca sa uit de teme, de oameni, mi-a dat sentimentul ca eu parcurg tot drumul acela fantastic. A meritat apoi sa ma aventurez in multe alte calatorii…romance, drame, horror…am avut curajul sa imi cumpar bilet catre toate aceste destinatii, schimbandu-mi de fiecare data parca identitatea.

# 18 May 2011 at 8:18 PM

laur said:

Alaturi de impartasirea legendelor despre rebelii din trupa Pheonix, povestile despre driblingul lui Dobrin sau partidele de pescuit cu nuia de alun si pluta din cocean de porumb, mersul la film a insemnat calea ingusta si extem de firava prin care personajul negativ absolut, un tata abrutizat si viciat pana peste limita suportabilului si-a croit-o catre inima pustiului sau.
Winnetou, Luke Skywalker, Margelatu cel neaos atotmancator de seminte, sarmantul Alain Delon din Zorro, Ghepardul, Laleaua neagra etc, Jean Marais si celebrele productii franco-italiene, seria Jandarmilor etc etc au creat oaza de calm si normalitate care a contracarat intr-o oarecare masura meschinul unei realitati absurde si de neinteles.
Se prea poate ca de dragul acelui pustanel cu ochii mari si inima cat un purice sa fi inceput si eu sa iubesc Filmul.

# 19 May 2011 at 11:13 AM

irina said:

Nu-mi amintesc o perioada a vietii mele in care nu ma uitam la filme. La fel ca mersul sau ca vorbitul, vizionarea de filme este implantata atat de mult in fiinta mea incat a devenit la fel de naturala ca viata insasi. Nu stiu care a fost primul film pe care l-am vazut, si totusi cand ma gandesc la copilaria mea imi curg instant prin minte imagini cu mine si cu mama uitandu-ne la filme clasice, in alb si negru, la televizorul nostru cu 6 programe. Mi se desfasoara prin fata ochilor mii de scene, parca aud replicile preferate in vocile inconfundabile ale actorilor mei favoriti, fac instant liste cu zeci de filme pe care le ador….si zambesc.
Pasiunea mea pentru cinematografie a inceput cu filmele clasice, cu operele acela superbe si imposibil de uitat. Cu trecerea anilor am invatat sa apreciez finetea unui thriller psihologic, sa iubesc adrenalina pe care mi-o pompeaza in corp vizionarea unui film de actiune sau imaginatia pura pe care mi-o dezvolta un SF bun. Cu toate astea revin des la colectia mea de filme clasice, care mi-au devenit aproape ca un prieten ai care imi amintesc de fiecare data negresit de ceea ce inseamna cu adevarat arta cinematografica; o arta pe care o iubesc cu fiecare celula a fiintei mele.

# 19 May 2011 at 8:43 PM

vera said:

Nu stiu exact cand am vazut primul film la cinematograf… cred ca cu o matusa am mers la “O floare si trei gradinari” :)…Ceea ce tin minte foarte clar este ca in clasa a 5-a (1994) mergeam deja cu doua prietene de aceeasi varsta la cinematograf (neinsotite de adulti) si am continuat cam in aceeasi formula pana am terminat liceul. In orasul in care locuiam ( oras de aprox. 100 000 loc.) , existau 2 cinematografe, la fiecare rula cate un film pe saptamana. Noi ne straduiam sa le vedem pe amandoua. Mergeam sambata dimineata la unul ( acel cinematograf practica preturi de matineu + reducerea pt. elevi:))iar la celalat de la ora 14. Problema era ca deja lumea incepuse sa nu mai mearga la cinematograf ( televiziunea prin cablu era suficenta) si pt. a rula filmul, era nevoie de minim 5 oameni. Noi eram 3, uneori mai venea fratele meu cu inca un prieten si problema era rezolta, cand aveam bani mai plateam bilete in plus, dar au fost si dati cand cu parere de rau trebuia sa ne intoarcem acasa, pentru ca nu se strangeau cei 5 spectatori… Bineinteles, iarna nu se punea problema de a se incalzi sala pt. numerosul public… asa ca, pentru a nu ne ingheta picioarele, veneam cu saci de dormit la noi. Aaa… si din cand in cand mai vedeam si cate un soricel facandu-si de lucru prin sala…
Mersul la cinematograf era ca si mersul la scoala, o datorie :)… vedeam filme mai bune sau mai proaste, dar trebuia sa le vedem… Personalul cinematografelor ne cunostea deja si din cand in cand mai capatam si cate un afis… va imaginati ce bucurie pe capul nostru :). Mergeam la cinematograf pentru filme, nu pentru socializare ( uneori mergeam si singura), nu ca sa mancam popcorn si sa bem un pahar mareee de cola…

# 20 May 2011 at 4:36 AM