Home » TIFF 2011

Ultima zi de TIFF – De ce Transilvania si nu Romania?

12 June 2011 scris de Niciun comentariu

In ultima zi de TIFF Lounge, desi una neprimitoare si ploioasa, am gasit pe canapea un invitat de seama, pe Marcel Iures – sosit cu o mica intarziere, numai buna ca sa-l prindem si noi, care tocmai fuseseram la mall-ul Polus, la periferia orasului, pentru vizionarea lui Beyond, o drama moderat de tulburatoare cu Noomi Rapace, inegalabila protagonista trilogiei Millennium. Iures ar fi vrut o atmosfera de sezatoare, insa racoarea din aer ii imprastiase deja pe multi, ca atare intrebarile din public au fost putine. Totusi, potentialul intalnirii nu s-a pierdut pe apa Sambetei (ca sa spun asa!), caci marele actor a stat la povesti cu drag – am aflat despre aventura lui ratata cu statul roman care i-a dovedit ca nu da doi bani pe artistul roman, despre cum aplica el cuvantul “conjugal”, un cuvant pe cale de disparitie, relatiei dintre actor si regizor, printre multe altele.

Tot sambata, spre caderea serii, am stat la linia de finis a festivalului TIFF alaturi de numele mari care s-au perindat prin Cluj si-au dat nas in nas cu oamenii mici la tot pasul de-a lungul acestor 9 zile. Daca pana ieri ai fi rezistat cu indarjire tentatiei de-a a te simti unul dintre “oamenii mici”, chiar pus fata in fata cu monstri sacri ai cinematografiei romanesti si mondiale, sambata datele problemei s-au afisat in toata splendoarea si pompa lor de drept, si n-au mai lasat urme de indoiala. Bula frumoasei convietuiri s-a spart ieri, re-aranjand comme-il-faut-ul: artistii realizati in lumina reflectoarelor si plebea inchipuitilor in spatele cordonului. Mie cel putin imi plac lucrurile asa delimitate, lumea mea are nevoie de stachete si “probe eliminatorii”.

Seara a inceput cu o ora inaintea ceremoniei de premiere propriu-zise, si anume la covorul rosu asternut peste treptele Teatrului National din Cluj. Privind din spatele cordonului, cum soseau invitatii in masinile oficiale si se trageau in poze la panou, ma facusem si mai mica – un ghemotoc fermecat pe margine, cu stelute-n ochi, ca de betie. Gala TIFF-ului, in sine, s-a desfasurat in doi timpi si trei miscari – asta pentru cineva care e abonat an de an la altele mai cu fast si mai montate, doar le vedeam la TV! Acum a fost live totul si asta, spre deliciul tuturor celor care au umplut pana la refuz Teatrul, n-a insemnat ca evenimentul transilvanean, prezentat de la podium de directorul Tudor Giurgiu, nu a fost la inaltimea verilor mai dichisiti – dimpotriva. De fapt, chiar am fost surprinsa de lipsa fumurilor si de declicul pozitiv.

Mai mult, am apreciat enorm initiativa de a invita membrii juriului de la fiecare categorie pentru a-si motiva alegerea finala. Explicatia a fost, desigur, mereu scurta si la obiect, insa unele dintre interventii chiar au punctat asul din maneca filmului castigator cu o reverenta si un real spirit de observatie care, pentru mine, au insemnat o validare adusa festivalului in sine – o ocheada revelatoare in “ograda” jurizarii si in mecanismul din spatele culiselor.

N-au intrerupt demersul pauze de respiro muzical sau teatral, nici alte artificii sau vedetisme; niciun moment n-am fost in pericol de a ne abate de la curs. Au fost, desigur micile replici mai mult sau mai putin scriptate care ne-au descretit fruntile. Printre ele, mai delicioasa a fost dezvaluirea unui “secret” de interior, cand gazda noastra si-a amintit cum a botezat festivalul, dupa un sfat al “nasilor TIFF-ului”, in 2001. Botezul neoficial s-a intamplat “intr-o toamna, la Varsovia, la un restaurant bulgaresc pe nume Varna”, in prezenta unui grup de organizatori de festivaluri europene, care l-au luat deoparte pe Giurgiu ca sa-i vanda un pont valoros: “don’t come up with anything related to Romania, the only thing which sells is Transylvania!

Cristi Puiu (chemat pe scena pentru a-i inmana lui Oleg Mutu Premiul Special al celei de-a X-a edi?ii TIFF) a ridicat problema cronologiei unanim acceptate care plaseaza filmul sau Marfa si banii la punctul zero al Noului Val: “Regizorul care a schimbat radical fata cinematografiei romane este Lucian Pintilie […] Filmul care, in opinia mea, a lansat Noul Val este Reconstituirea”. Pentru acordarea Premiului de Excelenta maestrului Lucian Pintilie, a fost chemat pe scena Corneliu Porumboiu – care insa nu a elucidat misterul, daca a fost sau n-a fost Pintilie cel care a refasonat in mod radical, si premergator Noului Val, cinematografia romaneasca…

Ca unic amendament la nota 10 pe care Gala celei de-a 10-a editii TIFF si-a adjudecat-o pe deplin, poate ca alaiul de invitati si premianti si critici si parteneri etc. s-au insiruit intr-un numar prea mare pentru asa un eveniment fulger. Atmosfera calibrata la un ritm rapid a avut, cred eu, ca victima colaterala coerenta show-ului. Publicul s-a vazut nevoit sa aplaude la toate numele anuntate pe scena de Giurgiu, de la Monica Barladeanu la Jacqueline Bisset, si inclusiv la membrii juriului sau reprezentantii partenerilor care facusera posibila acordarea premiilor. Astfel, pana se ajungea la persoana distinsa in cadrul unei categorii, deja se aplaudase de doua-trei ori la prezentatori, si ma-ntrebam cat avant vor mai avea palmele spectatorilor la inmanarea florilor si-a diplomei…

In discursul de acceptare, Pintilie s-a declarat fericit ca premiul i-l confera Porumboiu, continuand glumet: “daca nu cumva-i o confuzie, e premiul lui sau e premiul meu? In sfarsit, in eventualitatea ca e premiul meu, il primesc!” Pentru clarificare, prezenta lui pe scena a fost flancata cu ropote lungi de aplauze si cu toata sala Teatrului din Cluj ridicata in picioare in semn de respect si admiratie.

La fel a fost cazul si in intampinarea lui Jacqueline Bisset, onorata pentru contributia ei la cinematografia mondiala. A fost putin emotionata, dar, obisnuita a decorurilor de gen, a vorbit frumos, ca din suflet: “This is amazing to be here. I live in Los Angeles, and I follow the world’s cinema up to a point. But we don’t have access to so many films, of other countries, which is terrible, actually. So, to actually be invited to Transylvania is just amazing.[…] I have been touched by the people, I like the architecture very, very much.” Actrita a gasit inspiratie si potential cinematografic in centrul istoric din Cluj.

Jacqueline s-a aratat contrariata in legatura cu absenta lui Michael York, pentru care TIFF-ul planuise un premiu in onoarea intregii sale cariere – insa York a contramandat voiajul, trimitand o inregistrare video in care scuzele de rigoare erau rostite cu oarecare greutate si o fata palida ascunsa in spatele unor ochelari fumurii. Bisset a precizat “I shall go home and, hopefully, see Michael York – who, I can’t imagine, what’s happened, that he didn’t come. Because I know that he really wanted to come, and Pat [Patricia McCallum, n.ed.] and he must be very sorry. I hope he’s well and things are going to be OK…

Trofeul Transilvania, in valoare de 15 mii de Euro, a fost acordat cu sprijinul ICR lui Miguel Cohan, pentru filmul Sin Retorno. Restul premiilor le aveti listate AICI, pe site-ul oficial TIFF.

Fotografiile au fost realizate de Lucian Bodnar in cadrul festivalului TIFF 2011 pentru KoolHunt.ro. Preluarea neautorizata de echipa KoolHunt.ro a acestor poze este interziza.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*