CoolRank: 5/10

– atmosfera & entertainment: 5/10

– regie: 5/10

– actori: 5/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 5/10

Nota IMDb: 5.2/10

Am avut intotdeauna o problema cu majoritatea filmelor despre jafuri: prea multe personaje. Nu spun ca trebuie neaparat adoptat un fel de minimalism in care sa atribui functii multiple personajelor ca sa iasa mai putine la numar, dar, de dragul de a construi o gasca de talhari, regizorii inghesuie multe personaje care chiar n-au niciun rol si apar in film doar ca sa umple cadrul. Raaar am vazut un film de acest gen in care sa pot urmari toti membrii grupului fara sa fiu cat de cat atent. Chiar si aici, in Takers, unde sunt doar vreo sase tipi, am avut mici momente de confuzie. Ori eu nu ma uit la filme cu pac-pac ca sa gandesc.

”They love their sheep dogs”

Un alt lucru care nu mi-a placut neam in cazul Takers, e felul in care a fost tratata asocierea (poate invers proportionala) inevitabila dintre violenta si inteligenta. Balanta e inclinata mult in favoarea violentei. Filmul nu e indeajuns de ingenios pe masura violentei  fara cap si coada de care este parcurs; la urma urmei, asta e placerea intr-un film despre jafuri: ingeniozitatea cu care sunt rezolvate problemele. Un exemplu foarte la-ndemana e Ocean’s Eleven, unde violenta a fost evitata cu o solutie foarte eleganta: umor. Cand a fost vorba sa se puna mana pe arme, totul s-a bazat pe un truc teribil de amuzant (daca nu-l stiti, uitati-va la film). Am crezut ca lesin de ras cand l-am vazut pe batranul Carl Reiner invelit in armura cu o mitraliera in mana.

”We’re takers, gents. That’s what we do for a living: we take”

Nici n-ai cum sa-i dai o sansa filmului, pentru ca te enerveaza inca de la primele scene. Pai cum dau jaf armat la o banca, fura un elicopter, ii pun o bomba dupa ce se schimba in haine elegante (si evident ca atunci cand explodeaza, nici nu se uita in urma, mergand in slow motion) si dispar cu vehiculele care ii asteaptau in apropiere, dupa cum urmeaza: unul intr-o decapotabila clasica, unul pe o motocicleta de viteza, unul intr-o masina sport si doi intr-un Range Rover, pare-mi-se? Stati sa vad daca imi vine in minte o scena macho-smechereasca mai penibila… Nu, nimic.

Mai tarziu, s-au intalnit toti intr-un separeu al unui local de lux (al unuia dintre el, cred) inconjurati de femei,whisky si trabucuri. Pai ori domni ori talhari? Ori suntem golani, ori nu mai suntem? Exista un motiv pentru care in filmele de actiune aia cu costum dau ordine scurte de la o distanta confortabila si aia cu ciomagul executa – you can’t have it all.

Despre actori si regie ce se poate spune?

In rest, filmul arata ca o sedinta foto pentru GQ – baietii defileaza in tinute luate direct din cataloage, trag teatral din tutun, leagana usor pahare de whisky. Hayden Christensen, pe care il stiti cel mai bine ca Anakin Skywalker/Darth Vader din Star Wars, e redus la un hipsteras cu palariuta care zambeste frumos si canta la pian. Il mai stiu si pe Idris Elba din RocknRolla, the Losers si altele. Matt Dillon e un politist cum altfel decat prins intre viata profesionala si cea personala? Bine ca a jucat si Chris Brown sa mai aiba si saraca Rihanna timp sa-si traga sufletul intre doua batai. Aaa, sa nu uit unul din lucrurile care m-a enervat cel mai mult la filmul asta si care merita un paragraf separat sa-l scriu.

Cum, tu, regizor, sa ai in film poate cel mai bine cotat actor din toata distributia – recte Zoe Saldana – si sa-i dai un rol de vreo zece minute in care are numai cateva replici scurte?!? Ca o mai si omoara mai pe la urma nici nu va spun ca va stric filmul. Oops! Da’ nici nu sterg ca-s prea nervos. Oricum o sa va recomand imediat sa nu mergeti; mai stati pe faza cateva fraze.

Regizorul a mai facut un film, totusi, mai bun acum fix zece ani (Lockdown) . Mai bine zis, nu la fel de prost. El incearca sa faca un film proaspat, in randul altor productii, dar, cu cat se straduieste mai mult, cu atat ii iese un film care parca vine din duzinele anilor ’90. E si prea lung, insa poate mi s-a parut doar mie. Oricum, nu exista film prost prea scurt, asa cum nu exista film bun prea lung. Nu mai stiu cine a zis asta. Spre sfarsit, filmul cade intr-o melodrama dezgustatoare: impuscaturi in slow-motion pe fundalul unei muzici melancolice. Regizorul John Luessenhop mizeaza (nu stiu de ce) pe ideea ca noi ne-am atasat indeajuns de mult de personaje, incat sa ne pese de ce o sa se-ntample cu ele. Chiar nu mi-a pasat.

Ce spun criticii despre Takers?

Pe MetaCritic.com Takers a totalizat un metascore de 45/100, iar tomatometer-ul de pe RottenTomatoes.com arata 29% fresh pentru Takers.

Claudia Puig de la USA Today spune ca dialogurile din Takers sunt amuzante si intesate de cliseuri, iar filmul i s-a parut lui Puig preocupat mai mult de forma decat de esenta. James Berardinelli de la Reelviews spune despre Takers ca este un thriller fun, dar din pacate destul de nememorabil.

Verdictul KoolHunt.ro

Nu mergeti. Mai bine dormiti sau ceva… nu stiu. Daca o sa gasiti pe internet vreun top cu filme despre jafuri, e foarte posibil sa dati multa vreme in jos cu scroll-ul pana gasiti Takers. Ii dau 5 pe linie – toate elementele au fost in aceeasi masura de slabe.