[Titlu in limba romana: Dansul strazii 2]

CoolRank: 5/10

– atmosfera & entertainment: 7.5/10

– regie: 6.5/10

– actori: 6.5/10

– scenariu: 5.5/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 5.7/10

Pentru un film la care s-a muncit atata, StreetDance 2 poate primi doar urmatoarele calificative: previzibil, sablonard, bun de vazut cand chiar nu mai ai la ce merge! Din primele 5 minute ale sale iti dai seama de cum se va termina, eroii pozitivi sunt clar delimitati de cei negativi, love is in the air si toate cele.

Filmul incepe brusc, ne arata cum o trupa de street dance pierde o competitie chiar inainte de a-si incepe exercitiul iar in momentul 2 alergam prin Europa sa insailam cea-mai-cea trupa pe care a vazut-o Parisul! Pentru ca, desi trupa nou-formata se bazeaza pe un element-surpriza, si anume combinatia dintre street dance si salsa, ideea acestei combinatii le vine eroilor nostri la Paris, de parca Parisul este inima, plamanul si creierul mondial al acestui dans!!!

Totusi, cu ceva sansa, ceva-ceva putem evidentia atunci cand criticam acest sequel (cine-o fi fost atat de naiv sa puna iar bani in asa ceva, nu stiu si nici nu ma obosesc sa sap prin IMDb…). Spuneam ca avem o raza de lumina in film, ea se numeste Sofia Boutella, a fost una dintre dansatoarele Madonnei, deci fata chiar “e de-acolo”, arata traznet si danseaza pe masura. Companionul ei, Falk Hentschel, nu convinge de nicio culoare, mai ales ca, in opinia mea, la o focoasa precum Sofia trebuie sa vii cu ceva pe masura…

All we’ve got is six weeks

Partea ce lasa iarasi de dorit la acest film este ca nu este ceea ce putem numi un film in adevaratul sens al cuvantului. Se danseaza, se danseaza in draci, intriga e, cum spuneam sublima dar lipseste cu desavarsire si pe deasupra nici nu putem iesi din sala cu vreo replica memorabila in minte! Eroii nostri au la indemana 6 saptamani sa asambleze o trupa cu care sa invinga in finala de la Paris pe cei supranumiti Invincibilii. Si in cele 6 saptamani ce fac doi tineri dansatori fara bani? Iau Europa la rand, din avion in avion, pentru a culege crema capitalelor batranului continent in materie de street dance. Sa ne intrebam cu ce bani se face chestia asta? N-are rost! Si ajungem la Praga, Roma, Ibiza, Londra, Berlin, Amsterdam.

Dance with your heart!

Normal ca personajul principal se indragosteste de focoasa dansatoare de salsa, normal ca trupa lor aproape ca nu va mai performa din cauza micilor neintelegeri dintre cei doi indragostiti, dar cine e idiot si crede vreun moment ca marea infruntare finala nu va mai avea loc, sau care se va amagi cu iluzia ca cei doi nu se vor impaca intr-un happy-end siropos pana la cer?!

Despre actori si regie ce se poate spune?

Actorii nu sunt mari actori, regizorii nu sunt mari regizori. In afara de Sofia, care poate avea sanse in filme de gen si nu numai (datorita infatisarii ei extraordinare), eu personal nu am remarcat niciun actor.

Referitor la regie, pot spune totusi ca un efort s-a facut simtit, ceea ce nu am inteles eu (si am mai spus si mai devreme), este de ce pentru un asemenea proiect, la care s-a alergat in mod cert prin toata Europa, nu a venit nimeni cu o idee care sa confere mai multa consistenta filmului si intrigii sale.

Ce spun criticii despre StreetDance 2 3D?

StreetDance 2 aduna 46% pe Rotten Tomatoes, iar Metacritic-ul nu se pronunta inca. Cel mai mult mi-a facut cu ochiul declaratia Lisei Giles-Keddie de la real.com care in cateva cuvinte spune ce am spus eu in intreg prezentul review: “Ca o piesa reprezentativa a culturii pop, franchiza StreetDance are o aroma unica, dar nu va asteptati la mai mult decat miscari de dans unice pentru banii platiti pe biletul la acest film”.

Verdictul KoolHunt.ro

Daca sunteti niste cinefili inraiti care ati vazut TOT ce e la cinema zilele astea, mergeti si bifati si StreetDance 2 3D. De asemenea, daca sunteti pasionati ai street dance-ului, ar merita sa mergeti pentru a vedea cam cum se joaca altii in domeniul asta.

Din punct de vedere al valorii cinematografice insa, aceasta pelicula intra, in opinia mea, cu greu la categoria “filme”, ci mai degraba la “documentare”…