Home » Filme

Portretul luptatorului la tinerete – un film de care avem nevoie

2 December 2010 scris de 4 comentarii

CoolRank: 8/10

atmosfera & entertainment: 9/10

regie: 8/10

actori: 8/10

scenariu: 8/10

montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.4/10

Portretul luptatorului la tinerete este un film de la care iesi din sala, dar ramai tot in el. Plin de securisti la capatul scarilor rulante, pe dupa mesele din food-court, cam dupa toate colturile din mall. Se intampla sa-ti faci filme-n cap doar atunci cand povestea reuseste sa te captiveze intr-atat de mult incat sa incerci sa te identifici cu eroii ei. Portretul luptatorului la tinerete e un astfel de film. Desi Constantin Popescu Jr. e un regizor debutant, sau tocmai din cauza asta, el creeaza un film cu meticulozitate si talent, fara sa-i tremure mana pe nicaieri.

”Orice inger e inspaimantator”

Desi e cronica unui grup de rezistenta anticomunista din muntii Fagaras de prin anii ’50 si e foarte fidel datelor istorice, lasand putin loc de manevra, filmul impresioneaza. Nu e o insiruire seaca de evenimente bagate pe gat in speranta ca valoarea lor istorica e de ajuns. Nu. Acolo unde trebuie, filmul este dramatizat – potretul dizidentilor e detaliat profund. Foame, frig, deznadejde, speranta, entuziasm, curaj, frica – asa ni-i arata Popescu. Pe de alta parte, regizorul isi asuma un mare risc ambitionandu-se sa respecte cat mai mult faptele istorice, pentru ca insiruie multe scene asemanatoare: mai o urmarire, mai o tradare, o asasinare – cam asa e punctat filmul o buna bucata de vreme. Totusi e o metoda buna de a ilustra intensitatea luptelor de uzura.

Evident ca are si defecte; unii zic ca e prea lung. Trec mai bine de doua ore pana la finalul peliculei, dar eu nu le-am prea simtit. Totusi cred ca filmul se putea lipsi de o parte de scene cu panaramele alea de politruci de care sunt mult prea satul. Mihai Constantin a jucat bine pana la un anumit punct, apoi s-a cam apropiat de ridicol. De Bendeac nici nu mai zic; poate n-o fi vina bietului de el ca nu l-am putut disocia de imaginea de actor de comedie, dar tot cred ca nu doar distribuirea lui a fost gresita, ci si simpla existenta a personajului in film. Comunistii sunt atat de caricaturizati, ca devin niste glume proaste. Poate era nevoie de un contrapunct pentru partizani, insa unul mai inspaimantator nu ridicol; la un moment dat te si intrebi cum au reusit idiotii aia sa-i gaseasca pe tineri.

”Ma dusei sa trec la Olt”

Evident ca trebuia sa fie si un tortionar dement – Razvan Vasilescu e mama si tata lor! Am uitat instantaneu cum zambea in Niki Ardelean, colonel in rezerva sau cat a fost de amuzant in California Dreamin’. M-a stors. Rar un personaj negativ interpretat asa bine – unul din putinii care avea loc in filmul asta. Insa de cealalta parte se afla personajele cele mai puternice. De fapt e vorba de un personaj colectiv, grupul de dizidenta, din care se mai evidentiaza cateva personaje individuale. Liderul Ion Gavrila Ogoranu, jucat perfect de Constantin Dita, reuseste sa tina laolalta grupul, sa-i impiedice caderea psihica si sa-l coordoneze inteligent. Lui Dita ii sta bine cu mustata, are ceva din Vincent Cassel in rolul criminalului Jacques Mesrine. Ar rupe bine cateva ciolane prin thrillere si filme de actiune facute bine prin strainatate. Mai e si Alexandru Potocean, Dan Bordeianu, Bogdan Dumitrache, Doru Boguta, un baiat de prin reclame la Vodafone, unul de pe la Banc Show si multi altii, pana se umple posterul. Un lucru interesant pe care l-am observat e ca se schiteaza, chiar daca fin, tipuri de personaje clasice in grupul dizidentilor: liderul, tragatorul de elita, ciudatul, tradatorul etc. Nu stiu daca asa s-au conturat personajele din documentatia facuta de regizor sau au fost gandite in maniera asta. Nici n-are importanta. De cealalta parte, l-am mai vazut pe Mimi Branescu cum se uita urat prin niste cadre si pe Teodor Corban.

N-are rost sa vorbesc mult de calitatea filmului din punctul de vedere al detaliilor tehnice. Impecabil. Sunet cristalin, sau cel putin asa s-a auzit in sala unde am fost eu, si un widescreen care a prins cum trebuie peisajele. Calitati rare prin filmele romanesti. Camera a fost mai tot timpul stransa bine pe actori pentru ca aproape toate luptele au fost la o scara mica. O mana de oameni care se bat cu alta mana de oameni.

VerdictulKoolHunt.ro

E de vazut, clar. Meritul lui e ca nu prezinta niste eroi falsi, neclintiti in fata dezastrului, ci niste tineri puternici, cu simtul dreptatii, cu ezitari(au momente cand renunta la idealuri si se gandesc sa fuga din tara) si cu mult patriotism. E un film de care avem nevoie, pentru ca avem si noi mortii nostri pe care ii uitam mai repede decat fac altii. Cica a avut probleme la Berlin; d-aia nu mai pot eu!  Filmul nu a fost facut pentru altii. E doar inceputul trilogiei Aproape liniste si ii urez succes lui Constantin Popescu Jr. A facut un film mai bun decat Che (na c-am zis-o si pe asta). Si sa-l tina nervii si sponsorizarile.

4 comentarii »

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*