Home » Muzica, Timp liber

Playlist de cucerit Bastilia

14 July 2011 scris de Niciun comentariu

 

 

De ziua nationala a Frantei, va propun sa sarbatorim Caderea Bastiliei asa cum se cuvine, cu 10 piese revolutionare, alese pe spranceana.

 

 

 

The ClashRock the Casbah (Combat Rock, 1982)

Fact 1: Casbah este denumirea data citadelelor fortificate intalnite in mai multe orase nord-africane. Fact 2: In 2003, a fost publicat pentru prima oara volumul Vive la Revolution : A Stand-Up History of the French Revolution, al comicului (si pasionatului de istorie) britanic Mark Steel, volum dedicat lui Joe Strummer (1952-2002) si folosind versuri The Clash pe post de motto-uri. Prin urmare, piesa de fata mi s-a parut mai mult decat potrivita pentru ocazie.

JuciferBlackpowder (L’Autrichienne, 2008)

Jucifer este o trupa americana din statul Georgia formata din cuplul (si pe scena, si in acte) Gazelle Amber Valentine si Edgar Livengood. In 2008, ei au lansat un concept album despre viata si moartea Mariei Antoaneta, intitulat L’Autrichienne, cum era numita regina de catre supusii sai (si pentru ca era austriaca, fiind fiica Mariei Tereza, dar si pentru ca chienne inseamna – ma scuzati – bitch). Pe langa lectia de istorie, albumul este o incursiune naucitoare prin mai multe stiluri muzicale, de la piese eterice amintind de Mazzy Star la grindcore. Blackpowder este piesa de deschidere, o energica desfasurare de forte care evoca spiritul sfidator al reginei damnate – Don’t bother me, I ain’t scared by gunpowder. 

Judas PriestRevolution (Angel of Retribution, 2005)

In caz ca nu ati reusit sa ajungeti la Rock the City, va pot spune ca Judas Priest au facut un show memorabil si ca Rob Halford stie ce-i aia Casa Poporului. (In traducere aproximativa) Maestrul a grait „Cladirea aia ar trebui sa fie simbolul vostru. Ei, hai sa le aratam noi! Breaking the Law!”. Eu ma gandesc ca deja toata lumea a ascultat Breaking the Law, asa ca va propun o piesa mai recenta.

New Model ArmyVagabonds (Thunder and Consolation, 1989)

Asta de cantec de pornit la lupta. Desi mai degraba inspirat de revolta lui Oliver Cromwell decat de Caderea Bastiliei, evoca perfect spiritul de camaraderie dintre oamenii ce lupta pentru o cauza aparent imposibila, stiind ca nu au, de fapt, nimic de pierdut. We are old, we are young, we are in this together – vagabonds and children, prisoners forever.

Nikki Sudden & Rowland S. HowardFrench Revolution Blues (Groove, 1989)

The French Revolution’s coming and the blues have taken hold. Asta e din sertarul cu raritati atat de rare incat nu am putut sa gasesc pe youtube decat o varianta mai timpurie, cu Nikki Sudden alaturi de Roland S. Howard (coleg cu Nick Cave in The Birthday Party si The Boys Next Door). Sudden insusi (1956-2006) a fost un muzician extrem de prolific, dar pe nedrept foarte putin cunoscut, activand atat pe cont propriu, cat si in trupele Swell Maps si The Jacobites. Groove este un album blues rock ce merita ascultat.

Noir DésirUn Jour en France (666.667 Club, 1996)

Oricine a fost in Franta, chiar si doar pentru o zi, a observat ca pe toate cladirile oficiale scrie Liberté, Egalité, Fraternité. Nu mai e nevoie sa spun ca realitatea nu e chiar asa. E doar un vis – asa cum, de altfel, spune si piesa de fata, o bucata de rock protestatar de cea mai buna calitate.

QueenKiller Queen (Sheer Heart Attack, 1974)

Recunosc, aici trisez (si cred ca in curand va veti obisnui cu obiceiul asta al meu). Nu e o piesa revolutionara, insa e pe lista datorita versurilor ‘Let them eat cake’, she says, just like Marie Antoinette. Care, saraca, nici macar nu a zis chestia asta, dar a functionat bine pe post de propaganda.

RushBastille Day (Caress of Steel, 1975)

Daca criteriul meu ar fi fost altfel decat alfabetic, piesa asta ar fi fost prima pe lista. Nu cred ca mai e nevoie sa explic de ce e aici. Bine, eu m-am gandit si sa nu includ aceeasi trupa de doua ori pe aceeasi lista, insa, acum cel putin, nu am avut de ales, si, cu voia dumneavoastra,…

RushA Farewell to the Kings (A Farewell to Kings, 1977)

Logic, nu? Dupa Bastille Day ne luam la revedere de la regi, cel putin de la cei absoluti. Dupa un intro in dulcele stil clasic, se dezlantuie rock-ul. Si gata, nu zic mai mult, pentru ca, altfel, simpatizantii monarhiei absolutiste (si, Doamne, sunt surprinzator de multi si in ziua de azi!) ma vor pune pe lista neagra.

T-RexChildren of the Revolution (Tanx, 1973)

O stiti pe aia cu revolutiile isi devoreaza copiii? Cam asa e, dar au si ei un cuvant de spus, intre timp. Si, cu asta, va las alaturi de Marc Bolan, un personaj care va ramane mereu imposibil de egalat.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*