CoolRank: 9.7/10

– facilitati: 9/10

– instructori: 10/10

– amabilitate personal: 10/10

– aglomeratie: 10/10

– preturi: 10/10

In lumea corporatista a aparut in ultima vreme o moda noua: evenimentele outdoor. Folosite cu precadere pentru “intarirea spiritului de echipa”, sau pentru a scoate din cotidian niste oameni anchilozati de relatia cu propriul birou si laptop, ele sunt de fapt activitati sportive care se intampla in sanul naturii.

Publicul lor tinta il constituie desigur generatia cu ochii rosii si lentile cu protectie “antireflex” dar nu mai putin si “casta” de oameni carora le place natura, iarba, stanca , “raul, ramul..”.

Care sunt conditiile in care se pot organiza “outdoor events” pe la noi?

Incercand sa fac un cadou unei persoane din a doua categorie m-am lovit de fiecare data de exigentele organizarii unei astfel de iesiri. Cerintele sunt mari: sa fie minim 12 persoane, altfel nu putem sa discutam despre rafting decat la niste costuri exorbitante, sa fie in perioada X si nu Y, sa fie la pachet cu activitatea Z pentru care da, este nevoie de minim 20 de persoane. De unde am tras concluzia ca persoanele care se ocupa de organizarea unor astfel de evenimente urmaresc cu totul altceva decat sa creeze o experienta “outdoor”, ci vor mai degraba sa isi asigure o masa critica de clienti contra unor sume mai mult sau mai putin reprezentative. M-am revoltat: pai cum adica, daca suntem doar doua persoane care vor sa faca rafting sau sa se catere pe munte sau sa se dea cu un caiac trebuie musai sa fim 20? Altfel nu curge raul si intra muntii in pamant? Cam trist. Pana cand am descoperit Mares Outdoor Events.

Desi site-ul transpira bucurie pentru sport, natura si combinatia dintre ele, nu m-am lasat pacalita. Am zis ca da, marketingul in ziua de azi face minuni si poleieste orice. Dupa ce am vorbit insa cu Mihai (coordonatorul lor de evenimente outdoor), m-am razgandit. Mi-am zis: “ia uite, deci, ca se poate sa fie mai putin de 12 pentru rafting, si ia uite ca nu costa totusi cat o vacanta in Tenerife”.  Mai important insa decat faptul ca puteam accede intr-un numar atat de redus la niste activitati “extreme” a fost insa faptul ca felul in care mi-a vorbit mi-a inspirat incredere. Un aspect important, zic, daca te referi la un om cu care sa te urci intr-o barca sau cu care sa te cateri pe o stanca atarnat de aceeasi coarda. Zis si facut, am stabilit sa ne intalnim intr-un weekend pentru rafting pe raul Buzau si o “lectie de alpinism”.

Care a fost senzatia la rafting?

Ne-am intalnit sambata dimineata aproape de orele 9 la hidrocentrala din apropierea localitatii Nehoiu. Secretul este sa ajungi cat mai devreme ca sa poti intra in apa cat mai devreme, astfel incat forta curentului sa fie suficient de mare incat sa ai parte de rasturnari de situatie in adevaratul sens al cuvantului. Rafting pe o apa care nu are “valtori” si “cuiburi de apa” si caderi de nivel e un fel de contradictie in termeni, e ca si cum ai vasli dintr-o barca de cauciuc pe un lac. Toti participantii – pentru ca desi nu ni se impusese un numar minim se stransesera vreo 13 oameni – au primit costum de neopren, vesta de salvare, casca si vasla dupa care li s-a facut un instructaj privind regulile de siguranta si modul de sincronizare la vaslit. Dupa cateva exercitii au “intrat la apa”, avand in barca un supervizor care dadea tonul : “toti fata, toti spate, dreapta fata, stanga spate” in functie de nevoie.

Si au vaslit si au vaslit, luptandu-se cu rotocoalele de apa vreme de o ora spre o ora si jumatate pana cand au ajuns la punctul numit “masina de spalat”: o cascada unde senzatiile au devenit si mai intense. Dupa care au debarcat victoriosi sub unul dintre podurile de pe raul Buzau. Activitate solicitanta, nu gluma, mai ales pentru spate si picioare, din cauza pozitiei in barca: piciorele in interiorul barcii, fixate in niste manere special amplasate pe fundul barcii, dar corpul spre exterior, ca sa poata vasli mai bine. Rezultatul primei zile: peisaje frumoase pe malul raului Buzau, pe care apuci sa le vezi insa doar sporadic, pentru ca trebuie sa te concentrezi sa nu cazi din barca sau daca ai cazut, sa inoti suficient de repede ca sa te urci inapoi. Asta daca nu vrei sa fii “pescuit” de supervizorii din barca de instructori care urmarea indeaproape barcile cu aventurieri. Rezultate sportive: ceva febra musculara la brate, spate, fese si picioare. Deci un workout destul de complex. Este important de mentionat ca raftingul este accesibil si persoanelor care nu stapanesc foarte bine “arta” inotului. Instructorul este in permanenta atent la ce se intampla si chiar in eventualitatea unui plonjeu in apa ai pe tine o vesta care te tine la suprafata si esti imediat recuperat si “tras” in barca.

Ce inseamna o lectie de alpinism

A doua zi ne-am intalnit in Cheile Rasnoavei pentru lectia de alpinism. Daca in timpul rafting-ului nu era mare loc de socializare, cu prilejul unei catarari pe stanca, oricat de temerar ai fi, e important sa stabilesti o conexiune cu ghidul. Ceea ce n-a fost deloc cu greu cu Mihai, care emana calm, bucurie si entuziasm pentru orice tip de activitate in natura. Vorbind cu el, aveam senzatia ca ceea ce urma sa se intample era o plimbarica printr-o poienita cu flori si fan. De fapt, se vorbea despre o catarare pe stanca. Beneficiarul lectiei, un alpinist de panou cu vechime de cateva luni bune, nu se mai catarase niciodata pe stanca. Cunoscatorii acestui sport pot sa confirme cat de diferit este cataratul pe o stanca fata de cataratul la un panou, chiar daca acest lucru se face cu asigurare in coarda in ambele cazuri. Pentru cei care nu cunosc nici macar din auzite acest tip de sport, cum eram si eu acum cateva luni, “sportul” consta in a te catara pe un perete folosindu-te de maini si de picioare si de mici “prize” de pe perete, adica un fel de urechi, fisuri sau inaltaturi ale peretelui, in care iti proptesti pe rand mainile si picioarele. Ceva de calibrul “Omului Paianjen”, doar ca ai pe tine un ham de care este legata o funie groasa si rezistenta care la randul ei este trecuta printr-un carlig undeva sus la capatul peretelui, funie care la celalalt capat are un om care te “strange” in legatura pe masura ce urci si te coboara, adica da drumul la funie gradat, atunci cand cobori. (Cer scuze cunoscatorilor pentru exprimarea simplista, dar am incercat sa surprind “esenta”).

Ei bine, din seria “Iarna nu-i ca vara”, la stanca nu e ca la perete. Poate din cauza ca la perete ai senzatia ca esti intr-un loc sigur, construit si controlat de om, iar la stanca esti tu cu stanca si cel care tine coarda undeva jos. Inaltimea e altfel la stanca. Probabil ca te simti cu adevarat in mijlocul naturii, mic in comparatie cu ce a fost ea in stare sa faca. Aici intervine insa rolul si harul unui ghid adevarat. Sa-ti inspire increderea sa te urci acolo, sa te lupti cu stanca, pipaind ca sa gasesti fisurile si denivelarile pentru urmatoarea priza. Lectia a inceput cu o trecere in revista a celor deja experimentate de alpinistul elev, cateva explicatii despre tehnici si stiluri de catarare si in final planul de bataie.

Dupa cinci catarari de incalzire cu asigurare in coarda (pe care Mihai s-a urcat “la liber” sa o fixeze intr-un piton undeva la jumatatea stancii), lectia a culminat cu o ascensiune pe Creasta Magarului. Am sa abtin de la termeni excesivi de tehnici cu privire la aceste ascensiuni pentru ca ceea ce vreau de fapt sa subliniez este calitatea ghidului. Dincolo de nodurile pe care ni le-a aratat si sfaturile pe care ni le-a dat cu privire la incaltamintea de alpinism, cel mai mare talent al lui Mihai este ca a dat incredere. Atunci cand un om iti deschide o portita prin care intri si simti ca poti sa faci ceva nou si atat de intens, se cheama ca are har. Ceea ce este absolut esential pentru un calauzitor intr-ale activitatilor in natura.

Cat costa si cum sa faci sa iesi si tu in natura cu Mares Outdoor Events?

Ca sa intri in contact cu Mihai (sau cu unul dintre colegii lui la fel de “aventurosi”) este suficient sa intri pe site-ul Mares  si sa le dai un telefon. Iti vor explica mai mult decat detaliat in ce consta fiecare activitate din gama lor de pasiuni. Pentru ca ei fac si coborare in rapel, si off-road, si scoala de ski, si trekking, si hiking. Si daca nu fac deja ceva, poate le dati o idee.

O sesiune de rafting costa 180 lei iar o lectie de alpinism costa 200 lei. Gasiti toate preturile pe site, mai mult decat detaliat.

Acestea fiind zise, do you outdoor?

Fotografiile au fost realizate la activitatile Mares Outdoor Events, de Andreea Badescu, pentru KoolHunt.ro. Preluarea acestor poze fara acordul echipei KoolHunt.ro este interzisa.