Home » Acum la cinema, cinema, Filme

O luna in Thailanda – Cand cercul se inchide

19 November 2012 scris de 2 comentarii

[Titlu in limba engleza: A Month in Thailand]

CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 9/10

– actori: 8/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 9/10

Nota IMDb: 6.2/10

Regie: Paul Negoescu An: 2012
Actori: Ioana Anastasia Anton, Andrei Mateiu, Sinziana Nicola Genul: romance

 

O luna in Thailanda este o poveste despre generatia mea; de la Liceenii nu s-a mai facut un astfel de film” – Paul Negoescu

Ne iubim, dar nu-ti dai seama! (Adina vs. Nadia)

Surprinsi in Ajunul Anului Nou, Adina (Ioana Anastasia Anton) si Radu (Andrei Mateiu) sunt un cuplu stabil de tineri, a caror relatie merge perfect – cel putin in aparenta – fapt punctat de pregatirea pentru vacanta aniversara in Thailanda, care ar trebui sa aiba loc in curand. Intre timp, cei doi se pregatesc sa participe, alaturi de grupul lor de prieteni, la o petrecere de Revelion, care ar trebui sa le consolideze si mai mult legatura. Adina, insa, nu stie ca in sufletul iubitului ei a izbucnit o furtuna. Fara niciun motiv, pasiunea lui Radu fata de Adina se stinge iremediabil. La cumpana dintre ani, Radu porneste intr-o epopee comprimata pe parcursul unei singure nopti, moment de cautari tulburi ale unei iubiri din trecut, Nadia (Sinziana Nicola), si ea marcata inca de despartirea de Radu. Interesante sunt numele alese pentru cele doua protagoniste aflate in competitie indirecta: oricare dintre ele poate fi anagrama celuilalt – “accident” scenaristic, sau subtilitate scriitoriceasca? Cel mai probabil a doua varianta!

Mai bine raman cu iluziile mele decat sa dorm noaptea prin gara!

Cum nu se poate mai rau, Radu, eroul principal al filmului O luna in Thailanda, decide, chiar in toiul petrecerii de Revelion, sa renunte la relatia de doi ani cu Adina, in ciuda faptului ca se inteleg pe toate planurile, iar perechii lui nu i se poate reprosa nimic, in afara de faptul ca este prea conforma cu ideea de “prietena ideala”: e atenta, linistita, altruista, pasionala, il iubeste pe Radu cu sinceritate si savureaza fiecare moment de apropiere – fapt punctat prin atingerile si sarutarile si constante. Poate aici este problema, Adina nu are niciun defect major, care ar putea adauga putina drama in relatie, ca sa o salveze de la o plafonare previzibila, parand mereu ca “incearca prea mult”, iar in ochii lui Radu nu este destul de chill.

In realitate, Radu nu are o justificare, in afara de faptul ca este usor instabil, in cautare de nici el nu stie ce si inca nematurizat complet – ulterior Nadia il denunta ca la fel a facut si cu ea, inainte sa o aleaga pe Adina, ceva impalpabil si indescriptibil nu i-a mai convenit nici la Nadia si a renuntat la ea, lasand-o in dilema si facand-o sa se invinovateasca singura, fara motiv.

Dar nu-i putem reprosa nici lui nimic, el este doar un arhetip al tanarului aflat intr-un moment de deriva sufleteasca. Nu e rau intentionat, dimpotriva, este onest si doreste sa puna punct cat mai repede si cat mai clar unei situatii care se transformase pe nesimtite in minciuna, iar, in incapacitatea lui sufleteasca, incearca sa-si regaseasca echilibrul interior si amoros si sa o elibereze pe Adina dintr-o postura de complice, fara stiinta ei, la minciuna lui.

Dupa ce o pune pe Adina in fata faptului implinit, porneste prin toate cluburile din oras, intr-un periplu haotic in cautarea Nadiei, pana ce o gaseste si o convinge sa se reintoarca in viata lui. In labirintul de petreceri, surprinse de ochiul regizorului cu o maiestrie estetica demna de un cineast versat, Radu o intalneste pe efervescenta Raluca, o necunoscuta plina de verva si pasionala, dispusa sa povesteasca petrecaretilor experienta ei si viziunea fata de viata, fapt care ii deschide noi orizonturi lui Radu.

Filmul are un final simetric, relatand o secventa ce rimeaza cu inceputul, doar ca difera protagonista.

O luna in Thailanda este un profil fidel al generatiei din care fac parte protagonistii, cu toate pasiunile, ratacirile, nazuintele si tipicurile ei.

Paul Negoescu reuseste un compromis prin asamblarea cu succes a celor doua extreme cinematografice: autorul si comercialul, si o face lin, fara deraieri bruste catre niciunul din stiluri, astfel ca, la final, avem o felie de viata prezentata intr-o maniera observational-realista incadrata estetic, captivanta si prezentata nuantat; iar frumusetea, dincolo de cea evidenta a limbajului cinematografic, consta in capacitatea filmului de a-l face pe spectator sa se regaseasca in oricare din personaje si/sau in oricare din posturile in care acestia sunt pusi.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Desi Paul Negoescu si Vlad Trandafir recurg la cateva tehnici scenaristice menite sa consolideze structura narativa, desi se remarca prin armonie, simetrie si echilibru, filmului ii lipseste o anume profunzime in abordarea dramei ca atare, iar cateva momente, care ar fi putut sa reprezinte puncte de pornire ale unor situatii bine definite – criza de epilepsie a necunoscutei de la petrecere; discutia-flirt la un joint cu Emilia; personajul Ralucai, ale carei prezenta si interventie pareau ca introduc ceva mai consistent si plin de culoare – au fost taiate brusc si “neinsailate”, lasandu-ne in expectativa si obligandu-ne sa stam concentrati strict asupra universului interior si exterior al sovaielnicului Radu. Ne intrebam daca nu cumva acestea au fost menite ca simple arabescuri plasate doar pe post de umplutura si ca mirodenii care, in loc sa imbunatateasca savoarea, creeaza o mica inadvertenta “gustativo-olfactiva”.

Totusi, actiunea filmului, desi aparent banala, este corect si coerent dozata, personajele sunt bine structurate, se creeaza un balans armonios intre varfuri si personajele adiacente, se exploateaza toate elementele, astfel incat fiecare se asorteaza in peisaj, iar actorii tineri din plan secund se completeaza foarte bine.

Ce spun criticii despre O luna in Thailanda?

“O luna in Thailanda e un debut onest (trasatura comuna a filmografiei lui Negoescu) si promitator, din partea unui regizor talentat si sigur pe el in ceea ce priveste felul in care trebuie sa arate un film si lucrul cu actorii (naturali si confortabili in roluri). Cu un scenariu pe masura, cu siguranta ca va face intr-o zi un film mare.” – Dragos Marin, FilmReporter

“O meditatie impartiala despre responsabilitate si nehotarare, un portret al unei generatii din societatea noastra contemporana. […] Miza minora, tema vag conturata, idee definita incomplet. O pacaleala pentru spectatorii carora titlul si afisul le promit un film romantic vivace, in decor exotic. Cunoastem cu totii sintagma: ‘adevarul e undeva la mijloc’. Cu privire la ‘O luna in Thailanda’, putem spune ca adevarul se situeaza nu ‘la mijloc’, ci intr-un plan atotcuprinzator, care include ambele atitudini de mai sus, si nu numai atat.” – Mihnea Columbeanu, Cinemagia.

Indiferent de minusurile inerente oricarui film, mai ales al unui debut, O luna in Thailanda este un film sincer, bine realizat, cu o poveste universal valabila, fapt care-l face usor de urmarit, la granita dintre “cinema fast food si cinema gourmet”, dupa cum mentiona Ada Solomon, producatoarea filmului.

Verdictul KoolHunt.ro

Inca o dovada ca cinematografia romaneasca si-a regasit directia. Filmat profesionist, cu personaje si situatii credibile prezentate intr-o maniera accesibila, O luna in Thailanda este o fresca a tinerilor contemporani, a iubirilor si regasirilor, pe care cei mai multi le-am experimentat. Este un film izbutit care-ti relateaza viata prin filtrul lui Radu, al Adinei, al Nadiei, al lui Alex si merita sa-ti iei gasca de prieteni pentru a vedea impreuna in cine te regasesti mai bine.

2 comentarii »

  • O lun? în Thailanda (2012) > Blog de Cinema said:

    […] entuziasmul de a realiza primul s?u lungmetraj ?i-au spus cuvântul. Alexandra Z?rnescu – Raluk Filmat profesionist, cu personaje si situatii credibile prezentate intr-o maniera accesibila, O […]

  • Dr Who said:

    Foarte tare lipsa de obiectivitate si indecizia de care dau dovada “criticii”. E un film cu un scenariu slab, un subiect ratat, casting prost si in care se vede saracia de productie. Lumini ioc. Decupaj facut pe genunchi, ca sa nu se arunce la multe zile de filmare. Camera pe trepied care se tot plimba de la ceafa unuia la a altuia. Replici stupide si repetitive. Joc actoricesc-blana!
    In afara de faptul ca e un bun exemplu de “asa nu!” cred ca regizorii astia romani ar trebui sa mai arunce un ochi si la ce fac altii. Ca reper, asa…Mi mult fast food, ca iti vine pe git dupa 25 de minute. Gourmet poate pt aia care nu au vazut decit desene animate si filme comuniste…Deci: slab rau…

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*