CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 7/10

– actori: 8.5/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 5.7/10

Am tinut mortis sa vad Nights in Rodanthe pentru ca vazusem si celelalte  ecranizari ale romanelelor scrise de Nicholas Sparks (The Notebook, Message in a Bottle si A Walk to Remember). Eram pregatita sa vad acest  film romantic cu o distributie pe masura, despre doua suflete pierdute care se intalnesc intr-un moment de cumpana al vietii lor si traiesc o  aventura pasionala ce le va schimba pentru totdeauna cursul existentei.

In fapt filmul a fost cam lacrimogen si m-a dezamagit. Personajele sunt slab construite, actiunea treneaza pana la final, cand faptele se succed prea repede. Filmul este schematic si putin didactic. Infidelitatea din Unfaithful a fost mai captivanta decat flirtul cu final previzibil din Nights in Rodanthe.

La sfarsit am ramas cu gandul la acel minunat han aflat la rascuce de vanturi si cu imaginile superbe ale tarmului. Normal ca ai vrea sa-ti petreci un weekend romantic acolo, dar sigur nu in anotimpul uraganelor …

Iubire ca la douazeci de ani

Nopti in Rodanthe este o poveste sensibila despre speranta si bucurie, despre sacrificiu si iertare, reamintind ca dragostea e posibila la orice varsta, oricand si mai ales atunci cand ne asteptam mai putin.

Diane Lane, o femeie cu viata transformata intr-un haos, se retrage in micul orasel Rodanthe, pentru a avea grija, pentru un weekend, de micul han al unei prietene. Aici spera sa gaseasca linistea de care are atata nevoie, departe de familia sa disfunctionala.

Imediat ce ajunge la han, linistea ii este spulberata rapid de amenintarea unui uragan si de aparitia sub forma de oaspete a lui Richard Gere, venit in cautarea linistii si pentru a se confrunta cu propria constiinta.  

Si cum numai in filmele americane se poate, 3 zile magice sunt suficiente pentru cei doi eroi sa se indragosteasca, sa se iubeasca nebuneste si sa-si vindece reciproc ranile si traumele de-o viata: sotul nabadaios, moartea unei paciente,  comunicarea cu fiul aflat departe sau cu fiica rebela.

La un moment dat povestea se precipita, regizorul, probabil ramas fara inspiratie, incearca sa salveze totul printr-o rasturnare de situatie, care nu prea ajuta. Dialogurile sunt deplasate si nimic nu se leaga.

Love Story pentru adulti

Ideea generoasa a filmului este ca intotdeauna exista o a doua sansa pentru a descoperi dragostea. Dupa cum spune regizorul filmului, George C. Wolfe: “Aceasta este o poveste despre doi oameni care descopera ca exista si actul doi in viata lor”.

Nights in Rodanthe exploateaza filonul romantic al dragostei mature. Sigur ca adultii, mamicile si taticii, vor fi de acord ca la maturitate oamenii pot iubi mult mai intens decat la 20 si de ani si ca dragostea e conditionata de orice altceva decat de varsta. Sigur ca generatia Britney Spears/Rihanna ar putea avea ceva rezerve in aceasta privinta …

In aceasta idee filmul de fata ar fi putut avea acelasi succes de public ca si The Bridges of Madison County. Din pacate filmul nu are rotunjimea si armonia care au salvat filmul lui Eastwood de la melodrama, ci are doar doua vedete care acopera gaurile din scenariu.

Richard Gere si Diane Lane din nou impreuna

Nights in Rodanthe marcheaza cea de-a treia intalnire pe ecran a lui Richard Gere cu Diane Lane. Odata intrati in cadru, acestia reusesc sa sustina povestea, sa o transforme intr-un sir rezonabil trairi emotionale si sa se salveze de ridicol. Reusita lor se explicã nu doar prin talentul care poate conferi credibilitate oricarei situatii, ci si prin magnetismul evident al cuplului lor.

Richard Gere is face datoria, este seducator si convingator. Unii i-ar putea reprosa ca a ramas blocat intr-un vesnic rol de cuceritor de inimi, salvator de femei cu dileme sentimentale. Dupa prestatia excelenta din Hunting Party am crezut ca a parasit genul acesta, dar se pare ca este greu sa scapi de eticheta de vesnic gigolo.

Diane Lane este unul din motivele pentru care filmul merita vazut. Actrita americana ne demonstreaza inca o data ca nominalizarea la Oscar pentru Unfaithful din 2002 nu a fost o intamplare. In Nights in Rodanthe este o femeie de varsta a doua care incearca sa se regaseasca dupa o casnicie ce i-a anihilat identitatea si incredrea in sine. Jocul ei este realist, uman si induiosator, fara accente melodramatice.

Experienta teatrala a regizorului George C. Wolfe,  la debut cinematografic, isi spune cuvantul in cea mai mare parte a filmului. Dar intre flerul si experienta profesionala si scenariul slab, filmul pierde din coerenta si trece pe langa un mare succes.

Ce spun criticii despre Nights in Rodanthe?

Roger Ebert, Chicago Sun-Times – Nights in Rodanthe este ceea ce se numeste un film lacrimogen, care incearca sa-ti stoarca o furtuna de lacrimi printr-o serie de clisee si mecanisme tipice. In fapt filmul esueaza, singura furtuna autentica fiind uraganul care se dezlantuie pe bune in film. Dar dupa cat zgomot se produce in timpul uraganului, nici acesta nu este prea convingator. Eroii reusesc sa faca dragoste in timpul uraganului iar a doua zi nici nu se vad  prea multe pagube. La final aproape toate problemele de familie ale eroilor se rezolva brusc si rapid, probabil si datorita serviciilor postale americane care functioneaza foarte bine.

Nights in Rodanthe aduce aminte ca atmosfera de filmele pentru femei din anii ’50, beneficiind in plus de peisaje de vis si decoruri reusite. Pe scurt desi este un film de vazut in pat, in caz ca adormi, ramane un prilej de a revedea 2 actori seducatori si talentati, care reusesc sa salveze de la scufundare, o epava inecata in lacrimi, sirop si clisee.

Ca o consolare pentru romantici, ramane de apreciat ideea conform careia dragostea nu se pierde si indiferent de final, amintirile raman.