Home » Filme, Gale de film, TIFF 2011

Les amours imaginaires/Heartbeats – Delicatesele amorului din rabdari prajite

6 January 2011 scris de 1 comentariu

CoolRank: 8.5/10

atmosfera & entertainment: 7.5/10

– regie: 9/10

– actori: 7.5/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 8.5/10

Nota IMDb: 7/10

Al doilea film al cineastului Xavier Dolan, care a ridicat sala-n picioare in mai la Cannes si a fost imediat optionat de IFC, cel mai devotat deschizator de usi americane al filmelor independente si straine – se numeste Les amours imaginaires sau, pentru anglofoni, Heartbeats. Inainte sa intru in detalii despre cum face Dolan sa-mi deregleze propriile batai de inima, trebuie sa luati la cunostinta ca, 1, tipul e un canadian de 21 de ani din partea vorbitoare de franceza ( = probabil veti avea nevoie de subtitrari) al carui talent, prezent cu carul, se exprima momentan printr-o deferenta stilistica fata de Noul Val Francez; si 2, publicul de la Cannes nu s-ar scula din plusul scaunelor pentru un copycat ordinar.

Artistul precoce isi aduna acoliti. Sign me up!

Deduceti, va rog, ca Dolan are mansarda zdravan sindrilita, cu influente dar si idei originale – mesajele lui incorporeaza de regula ceva socant: primul lui lungmetraj se numeste J’ai tué ma mère (!), iar al treilea, Laurence Anyways, il va avea in prim-plan pe Louis Garrel, jucand un transsexual in devenire. Garrel – francez get-beget, desigur, cum va fi o buna parte din distributie. Odata ce si-a confirmat pecetea cu Les amours…, Dolan s-a hotarat s-o foloseasca pe post de bilet de trecere in Franta. Ceea ce, avand in vedere cat de tarziu am aflat eu de ispravile canadiene ale tanarului, suna a miscare isteata, in directia unui public mai capabil sa-l aprecieze.

Nu ma-ntelegeti gresit – Les amours… nu e coafat à l’européenne sau saltat voit peste capetele “neinitiatilor”, nici nu-i o re-editare a lui The Dreamers, Dolan nu e nici Bertolucci, nici Godard, nici Wong Kar-Wai. Pe de-o parte, introducandu-se in rolul lui Francis, unul dintre personajele principale, regizorul-scenarist-si-actor face un joc de glezne foarte personal; pe de alta, viziunea lui are o coloratura senzuala aparte si niste focusuri trademark care, desi vadesc uneori stangacia debutantului, nu sunt mai putin eficiente. Si, nu in ultimul rand, “triunghiul amoros” pe care multe sinopsisuri il scot in fata ca sa vanda povestea are mai putin de-a face cu iubirea decat cu obsesia.

Crush and burn

Francis si prietena/tovarasa lui de shopping, Marie (interpretata de Monia Chokri), nu isi disputa dragostea nou-venitului Nicolas (interpretat de Niels Schneider), ci impart, prin ocheade strambe, un crush care se dezvolta independent de el. Desigur, blondul carliontat cu trasaturi androgine nu este total fara vina in afacere, el se insinueaza ca un fluturas social ametit in vietile celor doi si le atribuie titlul de “prieteni” fara a simti nevoia sa-si fasoneze comportamentul diferit pe reactiile fiecaruia. Les amours… se deruleaza in mare parte, exact cum o sugereaza si titlul, in mintile lui Marie si Francis – este, daca vreti, un experiment al cristalizarii lui Stendhal, dusa pana la consecintele sale inevitabile, si dureroase, cand adevarul iese la iveala dindaratul presupunerilor si-nchipuirilor.

Dolan explica unui jurnalist de la Métro ca, de altfel, e constient ca intriga este “subtire […] Nu exista o poveste propriu-zisa, dar asta a fost si intentia”. Nico isi invita noii amici in oras, sau la casa din provincie a matusii sale, cei trei petrec nopti impreuna in acelasi pat, totul capatand proportii serioase, insa doar in planul imaginatiei celor doi. Iar cand cutitul ii ajunge la os, ca orice barbat care se respecta, Adonis-ul afecteaza o uimire oarecum dubioasa si da bir cu fugitii. A invatat oare tanarul neglijent ca libertinismul nu se practica intr-un vid al cauzalitatii? Poate ca da, insa cel mai probabil a ramas doar cu un gust amar si o amintire trista, neexplorata indeajuns pentru coacerea vreunei lectii de viata.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Desi previzibil pe plan narativ, Les amours Imaginaires halucineaza ca forma de expresie artistica, antrenand in joc o suma de artificii care se incolacesc ca o spirala de ADN hibrid si pe-alocuri imperfect, pentru a da filmului un contur armonios, fara gres la nivel estetic. Dolan isi decupeaza cu iscusinta fiecare cadru, planand si aterizand pe actorii sai ca un ochi hipnotizat, fascinat de excentricitatile figurii si-ale infatisarii umane. Un adept convins al slow-motion-ului, el capitoneaza intarzierile lascive ale camerei – lipita scai de look-urile vintage-chic sau metrosexuale semnate tot de Dolan – cu un soundtrack somptuos, peste care troneaza laitmotivul “Bang Bang”, in interpretarea italiencei Dalida.

Intrerupand cursul povestii cu o serie de interviuri realizate in stil mock-documentary, fara amprente regizorale vizibile, Dolan are asteptari cam mari de la atentia spectatorului supus la asemenea schimbari de timbru – totusi, observatiile lui (via cei cativa intervievati) pe marginea iubirii obsesive sunt receptionate cu atat mai mult cu cat ruptura in firul povestii se face simtita.

In ceea ce priveste strict tabloul de baza, trio-ul protagonist se achita desavarsit cap-coada de rolul sau masiv, si anume sustinerea intregii conceptii regizorale, un intreg in care Monia se infige cu o interpretare cel putin la fel de dedicata ca a co-star-ului Xavier. Spectatorii, fiinte sociale si/sau empatice, vor aprecia realismul situatiilor, si mai ales al tehnicilor de “navigare” printre adevaruri incomode: zambetele false schimbate de cei doi prieteni care-si simt teritoriul amenintat, sinceritatea, la fel de falsa, pe care se caznesc sa o simuleze cand seamana zazanie in prezenta lui Nico – jocuri contrapunctate cu angoasa starii de fapt, din forul interior, in care se complac doar pe-ascuns, sau in singuratatea unei imbratisari straine, cand actorii principali ai dramei lor nu sunt de fata.

Ce spun criticii despre Les amours imaginaires?

Cu doar sapte recenzii agregate pe RottenTomatoes.com, doar una nefavorabila, Les Amours Imaginaires se instaleaza, provizoriu, in rubrica prospaturilor delicioase, iar scorul de 86%, desi extras dintr-un sample destul de mic, este singura referinta la care pot apela pentru a schita o ciorna, ce-i drept superficiala, a parerilor exprimate pana acum. De vreme ce Heartbeats va fi distribuit in SUA abia in februarie 2011, va trebui sa asteptati pana la mobilizarea criticilor, pentru o imagine realmente viabila si mai edificatoare.

Intre timp, insa, iata un colaj de pareri peticite laolalta: Liam Lacey de la publicatia canadiana The Globe and Mail e cam sceptic cu privire la acest al doilea titlu din filmografia lui Dolan, spunand ca filmul reuseste “sa se eschiveze de la a spune mare lucru multumita farmecului sau si a frumusetii excesive”. Charles-Henri Ramond, critic pentru Films du Québec, este indragostit de pelicula lui Dolan, considerand-o “mai stralucitoare decat Almodovar, mai intepatoare ca “Jules et Jim”, si mai draguta ca “J’ai tué ma mère””. In fine, Kevin N. Laforest, carcotasul de la Montreal Film Journal, este dezamagit ca Dolan nu si-a pus talentul la bataie, decretand ca acestui al doilea efort “ii lipeste ceva” ce fusese prezent in primul, si anume o directie, un scop. Iar cei trei actori, continua el, creeaza personaje “uni-dimensionale si neinteresante, in timp ce […] replicile rautacioase cu care [Dolan] si-a umplut scenariul ii dau aerul unei variatiuni la Sex and the City de factura hipster”.

Verdictul KoolHunt.ro

Cand am dat peste el, din pura intamplare, nu ma asteptam la Experienta pricinuita de Les amours Imaginaires. Sunt rare vizionarile care isi castiga titlul asta onorific, iar filmul lui Dolan s-a calificat prin insight-ul evocat, prin culori si prin slo-mo, prin capacitatea incredibila de a-mi controla pulsul la (tele)comanda. Personaje aparent superficiale, despicate de regizor in miezul celor mai intime sentimente, o relatie spumoasa, pe care el o intoarce, parca amuzat, din incheietura, pe toate partile, ca pe-o clatita – se succed toate si-apoi se aseaza, grav dar nu tragic, si te captiveaza. Intr-o colivie de-o suta de minute cu tapet caleidoscopic si picanteriile unei iubiri neimpartasite presarate la tot pasul… sub forma de bezele!

1 comentariu »

  • Ionut said:

    pare in ton cu J’ai tue ma mere din ce citesc la tine. si filmul acela mi-a placut foarte mult. totusi sper ca vor fi si cateva culori diferite. :D

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*