Home » cinema, Filme

Le Havre – Pe valurile minimalismului

4 May 2012 scris de 2 comentarii

CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 9/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 9/10

Nota IMDb: 7.3/10

Regie: Aki Kaurismäki An: 2011
Actori: André Wilms, Blondin Miguel, Jean-Pierre Darroussin Genul: drama, comedie

 

Imi aduc aminte ca, in anii de facultate, aveam mereu discutii intre noi, colegii de la clasa de regie film a UNATC-ului, legate de stilul noii generatii de regizori: Mitulescu, Mungiu, Porumboiu. Si pe buze si in minte ne umbla un singur cuvant – Minimalismul.

Desigur discutia poate lua o cu totul mare amploare deoarece si ei, ca si noi, au trecut prin aceeasi institutie de invatamant in care filmul studentesc “prolifera din lipsuri si murea de prea multa libertate”. Si spun asta deoarece, mai tarziu, in filmele si cariera lor, acest stil avea sa fie mai mult o emblema decat un stigmat.

Si in acelasi context, trebuie sa imi aduc aminte ca la discutiile pe care le aveam la clasa cand ne exprimam aceste “indignari” legate de bugete si nu numai, un singur nume de cineast ne era dat exemplu pentru a ne calma spiritul – Aki Kaurismäki.

Straini privesc vagabonzii intr-o lumina mult mai romantica decat noi francezii…

Nu este de mirare ca Festivalul Filmului European a avut deschiderea cu filmul Le Havre. De fapt, era de asteptat. Inca de cand am vazut afisul festivalului, care reprezinta un geamantan plin de “pelicule” mi-am dat seama ca cel care va sparge gheata va fi Kaurismäki. Deci hai sa vorbim despre Le Havre!

Filmul il prezinta pe Marcel Marx (André Wilms), un cizmar din Le Havre, care intr-o zi da peste un baiat de culoare (Blondin Miguel), emigrant ilegal, care scapa din mana autoritatilor.

Lui Marcel i se face mila de el si incearca, prin orice mijloace, sa ii faciliteze drumul spre Londra unde este mama lui de un an. Si in acest fel Marcel intra intr-un carusel de peripetii, ajutat de vecinii si prietenii sai si mereu sub scrutarea atenta, si la final ingaduitoare, a inspectorului Monet (Jean-Pierre Darroussin).

Mai sunt si miracole… Nu si in cartierul meu…

Actiunea peliculei se desfasoara in Le Havre, un mic orasel port din Franta, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, iar meseria lui – cu toate ca, intr-o tara atat de “elevata” din punctul de vedere al gradului de civilizatie ca Franta, este privita cu ochi mai putin ingaduitori – il face pe Marcel un personaj emblematic al orasului, cunoscator al tuturor secretelor care se petrec in casele de pe malul marii si bun prieten cu toata lumea.

Si acum trebuie sa revin un pic la stilul minimalist. Ce presupune stilul minimalist in cinema? Este foarte “simplu”: regia, actorii, tehnica de filmare si scenografia sunt la nivel cat mai minim. Actorii sunt putini ca numar, iar figurantii aproape ca nu exista. Povestea decurge cat se poate de liniar, in cadre lungi, aparatul de filmat nu intervine “artistic”, iar scenografia este redusa numai la obiectele care “joaca” alaturi de actori (pentru un exemplu de minimalism total – Lars Von Trier: Dogville, Manderlay). Dar in cazul de fata, acest stil functioneaza in favoarea scenariului si a personajului si nu este ales ca un artificiu artistic de catre regizor.

Acest gen de poveste, care se petrece in acest strat al societatii, are nevoie de cat mai putine detalii si de cat mai mult spirit. Si spun asta deoarece scenariul prin dialog este de o savoare iesita din comun, replicile fiind aproape memorabile. Personajele sunt caracterizate numai prin actiune, mediu si dialog, iar complexitatea lor, conturata numai din aceste simple elemente, te face sa ii indragesti aproape imediat. Ce poate fi mai frumos decat un cizmar care iti lustruieste pantofii intr-o gara rustica de provincie franceza? Un bacan mereu amabil? O vanzatoare de paine durdulie si zambitoare? Sau o barmanita batrana mama a marinarilor si zeita a egalitatii intre spiritul Normand si Alsacian?

Despre actori si regie ce se poate spune?

Imi este foarte greu sa vorbesc despre Aki Kaurismäki. Criticilor din lumea intreaga le este greu sa vorbeasca despre el si filmografia lui. Pentru a-i intelege filmografia trebuie sa il intelegi pe Aki Kaurismäki. Acest personaj aparte de provenienta finlandeza are o istorie foarte colorata de dinainte de a deveni regizor si mai tarziu producator de film. Kaurismäki a trecut rand pe rand prin diferite meserii precum: postas, spalator de vase, salahor sau critic de film. Iar filmele lui sunt imbibate cu experiente si oameni inediti si condimentate cu melodii rock din anii ’50. Iar ca genuri abordeaza o intreaga gama, de la road-movies, la film noir, la film minimalist sau musical-uri.

Le Havre se incadreaza in valul minimalist. Un film cu o viziune romantica si optimista, pentru cei care gusta acest gen, in care aparatul de filmat preia stilul vizual al peliculelor din anii ’40 si o toarce aproape nevazut in jurul scenariului – majoritatea cadrelor sunt fixe, iar cele 5 (exact cinci) cadre filmate in traveling subliniaza starile intense ale personajelor (deci scoala veche de film de care vorbeam in introducere). Un film despre care iti doresti din tot sufletul ca in urma actiunii sa aibe un final fericit si pe ale carui personaje le simpatizezi inca din primele minute.

Ce spun criticii despre Le Havre?

Pe Rotten Tomatoes, Le Havre are un punctaj aproape maxim: 99%, cu doar o recenzie negativa fata de alte 80 pro. In acelasi timp, Metacritic-ul aduna doar 26 de pareri pentru Le Havre si ajunge sa il recomande in proportie de 82%.

Verdictul KoolHunt.ro

Acum revin total la introducere si la Aki Kaurismäki. Pornisem ideea de minimalism impus – cand nu ai buget, mijloace tehnice si actori, dar cand ai o poveste atat de simpla, de ce sa mai ai nevoie de ele? La fel si filmele lui Kaurismäki – prin povestile abordate, stilul lui “de a face film” te poarta in pelicule lipsite de scenografie, dialog sau celuloid color. Insa daca intr-adevar te lasi purtat in lumea mirifica a lui Aki o sa vezi ca pana si un cadru precum o umbra care danseaza pe o perdea te face sa intelegi tot filmul.

Pentru cei care au pasiuni de acest gen va las cu o singura idee legata de film: cand vine vorba de Le Havre, ai aceeasi experienta ca si cand ai citi o carte scrisa in doar doua paragrafe, dar ale carei cuvinte fac cat o biblioteca universitara.

2 comentarii »

  • Le Havre (2011) said:

    […] ?i un num?r apreciabil de cadre dedicate c??elei lui Marx, Laika. Radu Iulian Baba – Raluk Acum revin total la introducere si la Aki Kaurismäki. Pornisem ideea de minimalism impus – cand […]

  • Le Havre (2011) > Blog de Cinema said:

    […] ?i un num?r apreciabil de cadre dedicate c??elei lui Marx, Laika. Radu Iulian Baba – Raluk Acum revin total la introducere si la Aki Kaurismäki. Pornisem ideea de minimalism impus – cand […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*