Home » Teatru, Timp liber

Kasa Poporului – groapa cu demoni din subsolul Romaniei

11 March 2012 scris de 3 comentarii

Uneori am impresia ca nu stim in ce fel de tara traim si, desi inteleg valoarea traiului cu ochii intre-inchisi, apreciez incercarea unora de a si-i propti mai larg in cioburi de adevar. De regula nu imi place experienta, de-aia nu ma uit nici la stiri, dar apreciez. Din seria pieselor care te intorc pe dos intr-un mod constructiv, iata un nou spectacol in regia lui Marcel Top care o spune cum e, cum o auzim prin tramvaie sau acasa la bunici, numai ca intr-un registru amuz-smart.

Un spectacol buff-noir-suprareal despre comunisti-curve-hoti si alte lichele… (Marcel Top)

Scrisa de Top dupa romanul “Kasa Poporului” de Mitos Micleusanu, RomaniaKasaPoporului a putut fi vazuta in Green Hours martea trecuta, cand se implineau 67 de ani de la accederea guvernului Petru Groza la putere (si 82 de ani si 3 zile de la nasterea lui Iliescu!). Incepea cu o scena “insangerata” de-o lumina difuza, peste care bubuiau linii melodice amenintatoare si strigatele lui Pavel Barsan, incadrat de steagul Romaniei si cel al UE, in rolul lui Baltazar Tunaru. Mare secretar de stat mare, isi chema secretara ca sa fie servit cu un caltabos. Tunaru, detinator al furculitei si-al cutitului, la sens propriu si figurat, urma sa aiba o discutie cu un arhitect (specimen al “intelighentiei”, intruchipat la fix de emaciatul Mihai Stanescu), caruia avea sa-i dea lectii de viata.

…In Romania, asta traducandu-se, desigur, prin “cum sa tragi in piept tara, de la A la Z”. Odata arhitectul “scolit” si amenintat cu gorila inarmata, ca la carte, pe fundal se proiecteaza portretele romanasilor “jmecheri” de la conducere, incepand cu Ceasca si pana la Becali, iar Barsan se leapada de rol o clipa ca sa ne explice cine-ce-cum-ul piesei. Moment in care am renuntat sa sper la o derulare lina a serii (cat de cat, fiind vorba de Top, clar eram pregatita de ceva intens, cu “Atitudine”) – mai ales ca motto-ul enuntat de Barsan promitea ceva asemanator cu Infernul lui Dante. Si tot atunci iti pui pofta-n cui daca sperai la o poveste liniara.

Tovarasul Nicolae – cel mai frumos, cel mai destept, cel mai smecher, ce sa mai, dracu’ gol!

Derulate pe mai bine de doua ore, episoadele inlantuite de Top oarecum fortat se aglomereaza intr-un contur al Romaniei zimtat si teribil de dezolant. Sigur ca razi, cu gura pana la urechi uneori, dar parca mai des te trec fiori de sila pe sira spinarii, confruntat cu asa o imagine. Astfel ca trebuie sa decizi, ca mine, ca lucrurile nu se iau in tragic, ci cu garnitura de haz negru care indoaie pana si bezna din borcanele lui Ceausescu. Monologul lui Stanescu, care le pomeneste intr-una din povestile acolitilor nostalgici ai lui Ceasca, era unul dintre cele mai rascolitoare si ermetice de pe scena Green-ului – unde chiar nu abunda piesele light.

Alte scene sunt de-a dreptul ilare, mai ales cand gesturile actorilor sunt narate inainte sa se-ntample, ca niste comenzi date marionetelor din off-stage. Sau cand fenomenal de expresivul Iulian Glita (vazut in maxima forma cu ocazia “Deformatii”) se pune pe mancat petale dintr-un buchet de crizanteme, improspatand aerul imbacsit cu fum din Green. Sunt multe, vartejurile de actiune care scot violent spectatorul din faza holbarii cu gura cascata si-i smulg rasete cand mai inainte parea deplasata reactia. Parca mai multe, totusi, sunt extremele – de putreziciune morala – care planteaza o masca interzisa pe fata colectiva a publicului. O scuturi cu greu dupa intalnirea ex-“ceausistilor” actualmente rechini de Romania, soldata cu refrenul Internationalei pe care cumva il stii intonat inca, si-n alte contexte decat pe scena din Green.

Mai tineti minte idealismul de-altadata? Mai tineti minte adrenalina de pe vremuri?… Vrea cineva ciocolata elvetiana?

Intr-adevar, e uneori dificil sa ingurgitezi scriitura lui Top – stropita cu vulgaritati si preaplin cu vorbe “de duh” care, oricat de-ntoarse din condei si facute sa sune din coada, lasa un gust amar. Nicaieri n-am simtit mai mult dezgust exprimat mai fatis ca in RKP, poate si pentru ca actorii schimba personajele ca pe sosete si devin astfel purtatori de cuvinte, nu individualitati. Doar pe Baltazar il reintalnim in destule episoade pe parcurs incat sa punem o fata pe coruptia, pe profitorii si mincinosii de azi. Proferate de el, pe un ton mieros care nu lasa loc de carteala,  mantrele statu-quo-ului zdrelesc sufletul spectatorului.

Barsan schimba insa si el macazul, si glasul, ici-colo, alaturandu-se lui Cezar Grumazescu, Iulian si Mihai cand intram in al doilea calup de scenete – daca primul fusese intitulat “Porci”, acesta e dedicat “Oamenilor obisnuiti”. Insa si in aceasta ora avem parte de hiperbole, mega-scoici tapisate cu perle innamolite, care descriu o Romanie inecata la mal. Epava profesoarei de chimie jucate de Andreea Mateiu scanteiaza in culori vii, contrastand cu fosilele partii intai, dar e “fisurata” prin locurile arhicunoscute: salariu mic, elevi dezaxati si parinti pe masura, o criza de nervi in coacere. Cand erupe, ne bucuram ca-n filmele lui Tarantino, cand se manjeste ecranul cu maruntaie, dar nicicand, pana la caderea cortinei, nu se stabileste echilibrul intre cele doua perspective – “porcii” raman in minte, “grohaitul” lor elocvent tulbura mult dupa miezul noptii cand ajungi, in sfarsit, acasa.

Si poate ca asa si trebuie, sa-si adjudece ei piesa, la fel cum maharii ilustrati de ei isi adjudeca tara. Pana la urma, RKP este memorabila, si notata cu must-see, prin prisma stricaciunilor provocate si adancite de ei – pe harta Romaniei, siluita la propriu in viziunea magistrala a lui Top. Sa plangem, sa radem, sau sa nechezam ca pe coridoarele puterii? De la piesa iesim pe usa din mijloc, din tara “lor” e mai problematic…

Unde vedem RomaniaKasaPoporului?

La Green Hours, unde artists’ charge-ul e 15 lei, platit in avans, sau 20, in seara cu pricina. Sunati la 0788.452.485 pentru rezervari.

Credit foto: Alin Mihalache (Kasa Poporului)

3 comentarii »

  • alexandra spectator green said:

    daca erau porcii evocati in spectacol, prezenti, aveau cel putin un atac de panica.foarte puternic, pe bune, sincer si adevarat.o sticla incediara zvarlita in obrazul politicienilor si nu numai.

  • Mala-diva said:

    Mihai Stanescu & Cezar Grumazescu rules…sexy si inteligenti.mihai stanescu era diabolic si sexy in scena cu Smoala lu ceausescu…parca serafim il chema pe caracter:)daca vreti teatru dark si tremendous de-ti sar fulgii mergeti sa-l vedeti.Dupa aia aveti grija sa nu plecati singuri acasa:)

  • Ionik said:

    Mi-a placut…Rupere piesa:)

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*