Home » Evenimente, Stiri cinema

In zbor de la One World Romania

18 March 2012 scris de 1 comentariu

Eram atat de obosit ca de abia mai puteam sa stau in picioare. Insa, fiind aproape de MTR, am sunat-o pe Ioanina si am intrebat-o ce proiectie era in seara aceea, in cadrul festivalului.

Flying: Confessions of a Free Woman. O intalnisem pe Jennifer Fox la MasterClass si vazusem si filmul Beirut: The Last Home Movie, iar despre Flying… auzisem si citisem atatea povesti… daca tot eram acolo si urma sa stau intr-un scaun de cinema, de ce sa nu merg? Pana la urma, intrarea era gratuita.

Tineam minte din vara ca sala de cinema de la NCRR este mereu plina la orice proiectie, da!, si de data aceasta am avut dreptate. Sala era literalmente plina ochi, oamenii stand pe unde apucau si cu greu, in ultimul moment, am reperat trei scaune libere (Ioanina mai venise cu o fosta colega de facultate). Ne-am asezat bucurosi. A urmat introducerea lui Alex Solomon, alaturi de Jennifer Fox, luminile s-au stins si filmul a inceput.

Teoria ochiului protetic

Stiu ca titlul suna pompos, dar nu este. La un moment dat in istoria tanara a cinematografiei, apare teoria de kinoglatz sau ochiul cinematografic, care este initiata de Dziga Vertov in Rusia cu filmele Omul cu aparatul de filmat si Ochiul Cinematografic, si de Walter Ruttmann in Germania cu filmul Berlin: Simfonia unui oras in anul 1927 – filme care de fapt expun urmatoarea teorie: aparatul de filmat devine un al treilea ochi al cineastului. La fel si in filmul documentar al lui Jennifer Fox, Flying: Confessions of a Free Woman, aparatul de filmat devine o extensie a sa, prin care incearca sa isi gaseasca raspunsul la propriile ei probleme, incearca sa le inteleaga, sa vada ce s-a mai intamplat, ne-mai-recunoscandu-se in realitatea in care traieste. Totul este la fel, insa pare atat de diferit. Oamenii par altfel, orasul in care traieste pare atfel, iar ea nu poate intelege cand si cum s-a produs aceasta schimbare.

“Este o masinarie minunata, poate sa surprinda si sa arate dragostea”

Jennifer (sau alter ego-ul ei, adica aparatul de filmat) incepe sa isi reviziteze viata in care traieste, sa isi revada prietenii, iubitii, familia si mediul in care traieste, vrand sa afle care este de fapt dilema femeii moderne independente. Oare acest “personaj” a evoluat asa din cauza familiei, din cauza problemelor sentimentale sau din cauza deciziilor pe care le-a luat de-a lungul vietii? Filmul se deruleaza pe parcursul a 6 ore, fiind structurat pe episoade, in care Jennifer incearca sa isi dea singura un raspuns prin intermediul aparatului de filmat.

Insa unul dintre cele mai semnificative momente este cel in care, fiind in Berlin pentru a-i face o vizita uneia dintre amicele sale care trece prin chimioterapie, deoarece sufera de cancer ovarian, ea afla ca amica sa are un iubit, si ii filmeaza in viata lor cotidiana. Iubitul amicii sale se intoarce catre ea, in timp ce se afla intr-un moment de tandrete, si ii spune ca se simte incomod sa vorbeasca catre un aparat. Iar Jennifer declara ca acela nu este un aparat oarecare. “Este un instrument atat de delicat incat poate sa vada si dragostea”.

Centrul de reanimare

In timpul filmului, este prezentat de asemenea un episod in care Jennifer este la o sedinta de psiho-terapie si incearca sa gaseasca, impreuna cu terapeuta sa, un raspuns pentru starile sale. Terapeuta insa nu ii poate oferi un raspuns clar. La sfarsitul proiectiei, Jennifer a fost intrebata daca acest film este o metoda alternativa de terapie iar ea a raspuns: “Nu, nu a fost o terapie sau o metoda prin care sa ma confrunt cu sentimentele si trairile mele, dar a fost terapeutic”.

Cu toate ca majoritatea dintre noi nu am avea curajul acesta, sa ne punem viata pe ecran (poate din cauza ca il consideram un gest de exhibitionism, sau ne este frica ca va rezulta ceva ce pana la urma nu ne reprezinta), aceasta metoda de a explora lumea inconjuratoare sau individuala este noua metoda preferata de catre realizatorii de film documentar – deoarece este un exercitiu bun, prin care inveti sa te detasezi din propria viata si sa intelegi de fapt ce fel de individ esti. Din acest punct de vedere, ii dau dreptate lui Jennifer cu aparatul de filmat si imi doresc si eu ca poate intr-o zi sa pot folosi camera de filmat ca pe-o oglinda, prin care gandurile, sentimentele si trairile mele isi pot lua zborul.

1 comentariu »

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*