Home » Carti, Timp liber

Eu si Marley – filmul a fost ok, cartea este excelenta

25 July 2011 scris de 1 comentariu

CoolRank: 9.5/10

In general, daca am citit cartea si mi-a placut, cu siguranta voi viziona si filmul. Invers, mai ales daca ecranizarea nu este chiar de nota 10, nu prea ma trage inima sa imi pierd timpul si cu cartea.

Marley & Me a fost un film pe care l-am vazut cu placere, mai ales ca si eu sunt fericita posesoare a unui catel la fel de sugubat. Iar in aceasta vara mi-am cumparat si cartea jurnalistului John Grogan pentru ca nimic nu poate fi mai haios decat relatarea poznelor unui catel care isi pune stapanii in tot felul de situatii traznite, ridicole si teribil de amuzante.

Specialistii spun ca un labrador este cainele perfect pentru o familie

John Grogan si sotia lui, Jenny, ambii jurnalisti de profesie, formeaza un cuplu proaspat casatorit care decid sa isi mareasca familia prin adoptarea unui catel. Dupa mai multe cautari pe internet isi dau seama ca rasa cea mai potrivita pentru ei este labradorul. Cu asta in minte, cei doi merg la o crescatorie si adopta un pui de numai opt saptamani pe care, dupa indelungi tergiversari, decid sa il numeasca Marley.

Inca de la inceput intre John si Marley se creeaza o legatura care devine tot mai stransa de-a lungul anilor. John, care in copilarie mai avusese in catel de care il leaga amintiri dragi, incearca sa il educe pe Marley si sa faca din el un catel exemplar. Dar Marley are propria lui personalitate si nu se lasa educat cu usurinta, si in fiecare zi devine tot mai puternic si mai greu de stapanit.

Cine are un catel stie cum sunt acestia in primii ani de viata: plini de energie, jucausi, rod tot ce intalnesc in cale, imprevizibili, si lista ar putea continua. Iar Marley nu face exceptie de la regula, si deseori isi pune stapanii in niste situatii atat de comice, ca nu ai cum sa te abtii si sa nu razi cu gura pana la urechi. Are si filmul partea lui de secvente amuzante, dar cartea este practic plina de giumbuslucurile lui Marley si secventele comice sunt foarte bine construite si, oricat de proasta a fost ziua la serviciu, cand pui mana pe carte, fruntea ti se descreteste imediat. Si cum sa ramai incruntat la poznele unui catel, care inconstient, creeaza cele mai hilare situatii posibile: se freaca de picioarele musafirilor, spre jena stapanilor care nu il pot controla, mananca mango cu o pofta necaracteristica unui catel, fura din casele vecinilor de la sosete pana la lenjerie intima, latra si distruge peretii in timpul furtunilor, este data afara de la scoala de dresaj, inghite tot ce gaseste indiferent daca este comestibil sau nu, inclusiv o bijuterie din aur a lui Jenny.

2 adulti + 3 copiii + 1 labrador = o familie incredibil de amuzanta

Cu timpul, cuplul decide ca experienta cu Marley i-a pregatit pentru urmatoarea etapa a vetii: un copil. Din pacate, Jenny pierde prima sarcina si se inchide in ea, respingand afectiunea sotului. Scena cand revine de la spital si Marley, asa cum numai animalele sunt capabile, se ghemuieste la pieptul sau plangand alaturi de ea, parca simtind pierderea suferita, este de o sensibilitate aparte.

Dar timpul vindeca totul, si treptat casa se umple de bebelusi (2 baieti si o fata), spre disperarea lui John, care se simte depasit de situatie si coplesit de responsabilitati, si spre amuzamentul lui Marley, care mai gaseste o sursa de rontait: scutecele copiilor. Reticenti la inceput in privinta geloziei lui Marley, Jenny descopera ca labradorul ii accepta imediat pe copii ca facand parte din familie si ca singurul lucru de care trebuie sa se ingrijoreze este ca Marley sa nu le fure bebelusilor mancarea din farfurie. Dar labradorul are experienta cu mancatul pe furis din farfurie, spre deliciul celor mici care se distreaza cedandu-i lui Marley pe ascuns portiile lor. Cu trei copii mici si un catel care darama totul in calea lui, zilele nu sunt niciodata plictisitoare pentru John si Jenny. Este memorabilia scena cand intreaga familie iese la restaurant cu Marley, iar labradorul o ia la sanatoasa cu tot cu masa de care fusese legat, spre stupoarea tuturor spectatorilor si spre rusinea lui John, care nu isi poate explica cum de nu a reusit niciodata sa il disciplineze.

Sunt foarte multe scene nebune pe care nici nu incerc sa le amintesc pentru ca Eu si Marley, indiferent daca ati vazut sau nu filmul, este un roman care nu trebuie ratat. Din proprie experienta, va sfatuiesc sa il cititi acasa pentru a nu starni amuzamentul oamenilor atunci cand veti rade in hohote in locurile publice. Eu asa am patit, si chiar au fost persoane care au incercat sa traga cu ochiul la coperta, probabil le starnisem interesul.

Eu si Marley este una dintre cele mai amuzante carti pe care le-am citit, iar finalul este previzibil, dar cu atat mai coplesitor si mai trist. Nu voi intra in detalii, cert este ca dupa nazdravaniile lui Marley, “cel mai rau caine din lume”, toti stapanii de animale vor privi cu mai multa indulgenta nazbatiile propriilor patrupede, iar cei care nu au inca un catel isi vor dori unul, cel mai probabil un labrador. Este o carte emotionanta despre un caine si o familie, despre incredibila legatura care se naste intre animale si oameni si cat de mult iti pot schimba viata – intotdeauna in bine.

Cartea este pentru intreaga familie, dar datorita finalului trist este recomandata celor trecuti de 12-14 ani. A aparut la editura Lider si in aceasta vara poate fi comandata la un pret promotional.

1 comentariu »

  • Mirelush said:

    Am si eu cateva site-uri cu page rank-uri 2 si 4.
    Daca vrei sa facem un link exchange avantajos sau mai multe da-mi te rog un add pe mess la id : francesco_da_gama sa vorbim mai usor.
    Astept un raspuns oricare ar fi el.
    Numai bine!!!

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*