[Titlu in limba romana: Printesa Diana]

KoolRank: 6/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 6/10

– actori: 5/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 4.7/10

Diana avea toate ingredientele sa fie un film superb. In schimb, pe altarul “hai sa dezbracam mitul de podoabe“, intr-o maniera stangace, Printesa Inimilor este prezentata drept o femeie nevrotica, deprimata, usor obsedata si cu accente de stalker cand vine vorba de iubirea sa pentru Hasnat. Sa ne fie clar! Nu doream sa vedem un proiect unde personajul central sa fie idealizat! Dar totusi… Se pare ca Naomi Watts, cu toate ca are toate calitatile fizice ce o recomanda pentru rol, se lupta sa para credibila. Nu reuseste insa, din pacate.

“If you can’t smell the fragrance, don’t come into the garden of love” (Hasnat)

“Printesa Diana” urmareste ultimii doi ani din viata celei mai mediatizate femei.  Pentru cine se astepta la un film in genul “The Queen”, efortul regizorului Oliver Hirschbiegel pare insuficient – avem o distributie modesta si un scenariu slab. O poveste spusa din offf despre cautarea iubirii, citate din poeti persani, decoruri frumoase si actori ce nu se regasesc pe ecran. Nimeni nu dorea un film pe stilul Hallmark, iar viata Dianei a furnizat numeroase subiecte atat pe agenda tabloidelor, cat si ca activitati umanitare care au demonstrat implicarea si daruirea Printesei de Wales pentru proiectele dragi. Era normal sa primim atat partile bune cat si cele mai putin bune, sa vedem suferinta si clipele de triumf.

Diana (interpretata de Naomi Watts) sufera, divorteaza, este un chin pentru staff-ul care trebuie sa-i gestioneze agenda. Cand este tematoare, cand este puternica, cand suspina, cand este vesela si face ocheade. Doctorul Hasnat (interpretat de Naveen Andrews), pasionat de muzica jazz si dedicat muncii sale resuseste de abia pe final, in ultima secventa, sa ne faca sa simtim o oarece doza de emotie. Scopul lui Oliver Hirschbiegel a fost sa ne faca sa fim alaturi de personajele de pe ecran pana in ultima clipa. Din nefericire, “Diana” se adreseaza cu usurinta celor ce vor o fateta deloc multumitoare a celei ce a fermecat intreg mapamondul. Poate peste ani echipa din spatele “The Queen” se va reuni si va incerca sa faca dreptate.

“Can hearts actually be broken?” (Diana)

O bila alba merge pentru tentativa de a prezenta faptul ca Diana era haituita de presa, nevoita sa recurga la fel de fel de trucuri pentru a putea sa traiasca dincolo de luminile si fastul evenimentelor. Toate bune si frumoase pana in clipa in care o secventa care nu ne mira, dar care are efectul unei palme peste ceafa, da peste cap imaginea printesei fugarite de paparazzi. Bun, media si relatia cu celebritatile este complicata si de cele mai multe ori de voie, de nevoie depinzi de expunerea oferita pentru a promova proiecte umanitare. De aici, un labirint intortocheat de ocheade triste, fastaceala si prea putin timp alocat mamei, sotiei, printesei, persoanei publice care a fost Diana. Este greu sa realizezi un film istoric perfect mai ales cand alegi un subiect si un personaj drag publicului. Nu poti sa-i multumesti pe toti, dar poti sa oferi o viziune completa. “Diana” merge cu eleganta si tristete pe linia ‘biata printesa nefericita’ abandonand alte elemente ce intregesc povestea. Relatia complicata cu Hasnat devine o ancora de salvare pentru Diana atunci cand nu mai rezista presiunilor. Iar atunci cand datoria se pune de-a curmezisul Dody Fayed devine un pion pun de manevrat de printesa pentru a-l recastiga pe bunul doctor.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Naomi Watts putea sa nu obtina acest rol, Jessica Chastain fiind contacta initial pentru proiectul “Printesa Diana”. Aspectul fizic, eleganta, manierele alese o recomandau pe Watts drept candidata ideala pentru filmul lui Oliver Hirschbiegel. Hainele, machiajul, coafura au avut darul sa faca din actrita o copie fidela a Dianei. Nu criticam accentul, dar mimica fortata si tentativa de a copia gesturile printesei nu au fost o alegere potrivita. Personajul asa cum este jucat de Watts este fara substanta, este o Diana stearsa, traind doar pentru a privi publicul drept in ochi si pentru a ne aminti cu fiecare moment de tragica noapte cand si-a pierdut viata. Formatul de cerc complet incercat de Oliver Hirschbiegel nu deranja daca actorii nu erau obligati sa te traga de manaca ca sa stii ce urmeaza.

Pe langa distributie, un alt element ce deranjeaza il reprezinta tentativa regizorului si scenaristului de a forta mana spectatorilor in materie de emotie. Nu poti face o sala sa planga fortat, iar “Diana” ramane o incercare de a aduce lumina asupra vietii unei printese care a tinut prima pagina a ziarelor, o incercare ratata din care ramanem cu imaginea Londrei si a imprejurimilor, costumelor si decorurilor.

Ce spun criticii despre Diana?

Nu ne miram ca filmul “Diana” a fost desfiintat de critici. Consemnam urmatoarele: IMDb ofera o nota de 4.7/10. Rotten Tomatoes afiseaza un tomatometer de 2% pentru Diana si o medie din partea criticilor de 3.4/10 ( 40 de cronici negative si o singura cronica pozitiva). MetaCritic indica un metascore de 23/100 pentru Diana.

Charles Grant de la Variety noteaza faptul ca plictiseala este nota dominanta a povestii. Cronicile din Marea Britanie au fost dure: Cath Clarke de la Time Out London caracterizeaza proiectul drept “a royal mess”, in timp ce Peter Bradshaw de la The Guardian indica un nou “car crash cinema”. Din pacate “Diana” nu farmeca spectatorii si nu aduce nimic nou si dezamageste profund asteptarile.

Verdictul Koolhunt.ro

Diana va dezamagi pe cei care asteptau o povestea in stilul The Queen sau The King’s Speech, o poveste fara farmec, stearsa care nu ofera o perspectiva completa a vietii Printesei Inimilor.