Home » Teatru, Timp liber

(Cu)cuieinfrunte – stand-up comedy asa cum ar trebui sa fie

23 February 2012 scris de Niciun comentariu

Experienta mea cu fenomenul de stand up comedy romanesc se rezuma pana de curand la o seara asfixianta intr-un loc numit Club 99, seara in care m-am luptat cu sentimentul  de uluire ca un numar atat de mare de oameni asculta cu voluptate cum trei baieti pe o scena au pus de un concurs de expresii licentioase. Atunci am conchis cu tristete ca pur si simplu publicul din Romania “gusta” un umor care nu are nici o legatura cu ironia fina, cu mesaje subliminale sau moralizatoare. Poate ca pur si simplu publicul romanesc vrea doar sa auda “oameni injurand pe scena”, mi-am zis. Ce bine ca am avut in sfarsit ocazia sa imi schimb aceasta parere :)

Prospetimea ca stare de spirit

Protagonistii acestui spectacol sunt doi “baieti” interpretati de Tudor Aaron Istodor si de Radu Iacoban. Cel din urma a realizat si traducerea si adaptarea textului care sta in spatele fenomenului de stand up comedy. Pornind de la Pounding Nails in The Floor with My Forehead (Batand cuie in podea cu fruntea in traducere mot-à-mot)  a unui autor americano-armean pe nume Eric Bogosian, cei doi se dezvaluie publicului intr-un crescendo de senzatii din ce in ce mai puternice incheind apoteotic cu o mare urare pentru anumite persoane speciale.

Discursul artistic curge atat de firesc incat la inceput chiar ai senzatia ca e vorba despre un stand-up comedy in sensul “clasic” impamantenit pe aceste meleaguri: adica cineva se urca pe scena si incepe sa spuna toate bancurile pe care si le aminteste, mai bune sau mai proaste, mai presara pe alocuri cate o injuratura, ca sa nu se plictiseasca lumea, mai ia in deradere pensionarii romani, apoi copiii handicapati, apoi injura pe cineva din public suficient de neinspirat incat sa se fi asezat in raza vizuala a “artistului” si cam asta e. Ei bine, in cazul de fata senzatia aceasta dureaza putin: primele cateva propozitii, dupa care iti dai seama ca urmeaza sa fii surprins :) Prin ton, prin fete, prin cuvinte, prin melodia frazelor, socat putin pentru ca pe alocuri nu se face nici aici economie de termeni licentiosi, dar in esenta miscat. De un ras pe care nu ti-l poti controla, de o curiozitate care devoreaza fiecare cuvant al celor doi, de teama ca la urmatoarea glumita ti se vor adresa tie, din nou de ras, de uluirea in fata felului in care se incheie spectacolul si la final de acel “ce pacat ca s-a terminat”.

Toate-s vechi si noua-s toate

Zbaterile pe care le infatiseaza cele doua personaje sunt ale noastre dintotdeauna: incotro se indreapta aceasta specie, cum am ajuns aici, ce e de facut? Fie ca avem in fata autosuficienta corporatistilor bogati care traiesc cu o intensitate direct proportionala cu sumele debitate de pe cardurile lor, fie ca ne minunam de discursul mesianic al unui aurolac, fie ca asistam la confesiuni intr-o terapie de grup, fie ca ascultam vreun nou si revolutionar exponent al cine stie carei doctrine menite sa ne salveze de la alienare, cu siguranta fiecare dintre ele ne va amuza mai inainte de a ne face sa ne gandim la o solutie. Pentru ca spectacolul nu ofera solutii semi-preparate, gata de introdus la microunde pentru o rapida consumare si asimilare. El doar ne provoaca sa radem de noi. Ca sa incepem poate sa fim altfel de noi.

Unde vedem (Cu)cuieinfrunte?

Realizat de Teatrul Luni de la Green Hours, spectacolul poate fi vazut si la Godot Cafe Teatru. Dureaza (doar) o ora si 15 minute. Cei doi tineri sunt absoluti, deliciosi, inspaimantatori, hilari, ridicoli, admirabili. Mergeti sa vedeti de ce.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*