Home » Oscar 2012

Castigatorii Oscar 2012 – pareri la cald de la echipa KoolHunt.ro

28 February 2012 scris de Niciun comentariu

Dupa parerea mea, am avut in sfarsit parte, dupa 3 ani de show-uri Oscar total insipide, de o gala pe cinste. Billy Crystal a reusit sa fie amuzant si sa ne tina treji pana in zori la KoolHunt.ro 2012 OsKr Party, unde ne-am uitat la show-ul transmis live de HBO cu sampanie, popcorn si macarons. In ceea ce priveste castigatorii Oscar 2012, parerile sunt impartite. Fanii The Artist si Hugo au fost multumiti, criticii acestora ceva mai putin, iar partea europeana a cinefililor si-a exprimat constant dezamagirea referitor la lipsa unor filme bune precum Drive, Shame si Melancholia de la premiile Academiei Americane. Daca tot am rezistat impreuna pana dimineata, i-am intrebat pe colegii mei din echipa KoolHunt.ro cum li s-au parut castigatorii Oscar 2012 si show-ul in general. Ca si in general in presa de film, parerile au fost cel putin impartite.

Inainte sa cititi parerile noastre, iata cum a petrecut echipa KoolHunt.ro de Oscaruri la petrecerea privata KoolHunt.ro 2012 OsKr Party. Hit play! Multumim Lucian Bodnar pentru minunatul material video.

Ioanina Pavel: “Billy Crystal, minunatul showman, a rupt lantul rateurilor livrate de cativa ani incoace”

Fiind mai putin “prezenta” la ceremonie ca in alti ani, cand stateam doar eu cu televizorul si memoram fiecare discurs, fiecare rochie, fiecare expresie de nominalizat necastigator, ca sa am ce critica dupa, am o amintire mai incetosata despre Oscar-urile decernate duminica. Stiu insa ca cele cateva aspecte pe care le am clar in minte sunt in primul rand legate de Billy Crystal, minunatul showman care in sfarsit a rupt lantul rateurilor livrate de niste MC prost alesi de cativa ani incoace. Ce-nseamna o gazda “rodata”! M-a amuzat teribil, mai ales momentul de improvizatie in care “ghicea” gandurile vedetelor de pe ecran. Premiantii au fost previzibili, parca mai mult ca in anii trecuti – in afara poate de Rango, pe care imi place sa cred ca doar eu si pumnii mei stransi pana la albirea-ncheieturilor l-au scos castigator. Pacat ca tot optimismul meu n-a dat rezultate si in cazul lui Rooney Mara, al lui Pina si al lui Janet McTeer :( In ceea ce-i priveste pe Dujardin si pe Streep, mai-marii oscarizati ai serii, m-am bucurat pentru ei nu in virtutea interpretarilor in respectivele lor filme pe care, recunosc, inca nu le-am vazut, ci pentru reactia avuta pe scena: lacrimile lui Meryl si exclamatiile autentice, pe frantuzeste, ale lui Jean chiar mi-au electrizat sina spinarii. Ele si momentul omagial, fata de regretatii artisti plecati dintre noi in 2012, care insa an de an imi umezeste ochii – inexplicabil, la cat de insensibila sunt de regula, asadar dau vina pe corul din fundal. Au un talent americanii astia, sa te bombardeze emotional pe toate caile…

Lucian Bodnar: “In inima mea Hugo este cu adevarat castigatorul din acest an”

Gala de decernare a premiilor oscar de anul acesta a avut parca o valenta usor superioara celei de anul trecut in primul rand datorita lui Billy Cristal care a condus ceremonia gratios si autoritar deopotriva intocmai unui dirijor devotat.
Apropos de castigatorii acestei editii, nu pot spune ca sunt surprins, ca nimeni de altfel, in legatura cu marele castigator al serii si anume The Artist, chiar daca in inima mea Hugo este cu adevarat castigatorul din acest an.

Radu Acsinia: “O editie sub semnul revigorarii cetatii filmului”

Editia de anul asta a stat sub semnul revigorarii cetatii filmului. Billy Cristal a avut, ca de obicei, o prezenta amuzanta si spumoasa, iar The Artist si Hugo ne-au facut sa ne intoarcem la radacinile cinematografiei si sa sa ne aducem aminte de ce iubim filmele. Perioada anilor 1920 a dominat ceremonia si editia iar asta a dat un aer foarte boem si francez intregului spectacol. S-ar putea spune ca francezii si Parisul au salvat Oscarul anul acesta.

Castigatorii au fost pe alocuri previzibili, The Artist a luat 5 statuete si Hugo tot 5, singura diferenta este ca mai nimanui nu i-a pasat de Oscarurile pe care le-a luat cel din urma. M-a bucurat foarte tare faptul ca a castigat Dujardin, la fel si The artist, insa poate ca Marty ar fi meritat un al doilea Oscar pentru superbul Hugo. Probabil insa ca academia nu era obisnuita cu el regizand un film fara sange. M-au surprins foarte tare premierea lui Woody si cea a lui Meryl. Chiar daca ii tineam pumnii primului, nu ma asteptam. Si sa nu uitam de Real Steel care trebuia sa ia Oscarul pentru efecte speciale.

Andrei Runcanu“Am impresia ca Oscarurile au început sa se ia destul de usor si pentru nu foarte mult”

Unii spun ca Oscarurile nu mai sunt ce erau, altii ca nici n-au fost vreodata vreun reper, altii ca sunt politice, altii ca promoveaza vedete nu valori etc. Si totusi ramane unul dintre evenimentele majore ale lumii cinematografice si unul dintre motivele pentru care multi romani au al doilea revelion în februarie. Meryl Streep, aceasta zeita a actoriei, n-a mai tinut in mana o statueta a Academiei de aproape 30 de ani. Si ca tot vorbim de trecut, Pacino si-a aplaudat colegii castigatori de 7 ori de pe scaunul nominalizatilor pana sa fie si el cel aplaudat, intr-un an în care era nominalizat si la actor secundar si la actor principal. Si acum are acasa un Oscar. Unul. Tot un Oscar are si Jean Dujardin. Si poate e normal, daca anul asta el a fost cel mai bun dintre concurenti. Dar am impresia ca Oscarurile au început sa se ia destul de usor si pentru nu foarte mult fata de ce se punea pe tava acum cateva zeci de ani. Si asta nu e pierderea Academiei, ci a noastra. Studiourile nu mai fac filmele pe care le faceau altadata, iar noi ramanem si-i sustinem inutil pe acei putini nedreptatiti care au avut ghinionul sa fie geniali in filme care nu sunt facute sa ia ochii, dar care cu chiu cu vai au ajuns pe lista nominalizatilor. Si bineinteles ca nu ei castiga. Mi-ar placea ca la urmatorul Oscar sa beau cu Mickey Rourke pana ajungem sub masa, de unde abia s-ar mai auzi tipetele extaziate ale unor artisti ce-si scriu discursul de dinainte de a incepe filmarile.

Cris Martin: “Oscar 2012 in 2 cuvinte: eleganta si moderatie”

Mi-a placut show-ul din acest an al celei de-a 84-a editii a Oscarurilor, de altfel cu Billy Crystal ca gazda amuzamentul este asigurat din start. Ce sa mai spunem de punctul culminant chiar in intro – sarutul dintre prezentator si George Clooney (cu bataie la Beginners)- recunosc ca m-a trecut asa un fior si m-am cam strambat, dar mi-am revenit repede din soc. Pana la urma sunt actori, e meseria lor. Castigatorii celor mai importante categorii au fost mai mult decat previzibili. Cel mai mult m-a bucurat premiul castigat de Christopher Plummer, el fiind mai mult decat simpatic in discutia lui cu statueta ” Esti doar cu 2 ani mai in varsta ca mine”. Am apreciat si umorul si autoironia fina din discursul lui Meryl Streep, chiar daca mi-as fi dorit sa castige Rooney Mara si nu Viola Davis cum se astepta toata lumea. Am stat cu sufletul la gura in asteptarea anuntului celei mai bune animatii si mai ca nu am chiuit cand cameleonul i-a sutit statueta motanului incaltat. Daca ar fi sa caracterizez evenimentul in 2 cuvinte (asa cum l-am vazut eu) acestea ar fi: eleganta (aparitii pe covorul rosu si pe scena, tinute, machiaje) si moderatie (organizare, prezentari, discursuri).

Dorin Apavaloae: “Am apreciat munca de o viata rasplatita cu un Oscar a marelui Plummer. Cristopher Plummer.”

Noaptea de 27 -28 Februarie 2011. Am stat acasa si am vazut Oscarurile singur, ca-n fiecare an pana atunci. Aflasem de putina vreme de un site pe care scriu oameni interesanti, KoolHunt.ro si a doua zi dimineata am vazut pe Facebook cum a mers echipa lor si a vizionat Oscarurile. Ma gandeam ce misto e sa faci parte dintr-o echipa din asta. N-a trecut o luna si pe site-ul lor a aparut un anunt in care spuneau ca recruteaza critici de film. N-am intarziat sa aplic si de atunci sunt in aceasta echipa de suflete iubitoare de filme, concerte, cafenele, restaurante.

Anul asta, ca si anul trecut, KoolHunt.ro s-a respectat si a organizat iar Oscar Party. Am fost vreo 20 de oameni, nu stiu cand au trecut 8 ore, am fost intampinati cu sampanie si covor rosu, aveam plasme pe pereti si filmele nominalizate in tolbele mintilor noastre de iubitori de film. Totul s-a intamplat in cafeneaua Zvon de pe C.A. Rosetti. Am admirat toalete, am barfit siluete de vedete, am apreciat munca de o viata rasplatita cu un Oscar a marelui Plummer. Cristopher Plummer.

Efectiv n-am stiut cand s-a luminat de ziua, de plecat n-am fi plecat daca gala nu s-ar fi sfarsit.Poate unii spun ca spectacolul nu a fost extraordinar ca imprevizibilitate, insa eu tin sa spun ca noi am stiut sa celebram aceasta sarbatoare a filmului, ca am stiut sa ne intalnim pentru a ne mira de ce sunt mai multe nominalizari la Best Picture ca in alti ani, sau sa ne „incercam” unul pe altul intrebandu-ne: „Ai vazut Tree of Life?”, una peste alta am incercat si eu spun ca am reusit, sa fim parte din acest fenomen numit cinema.

Eu, acum, la aproape un an de cand sunt parte a acestei echipe tin sa multumesc Academiei… oops, nu asta trebuie sa zic… Eu acum, la un an de KoolHunt.ro, pot spune cu bucurie ca foamea noastra de filme mereu neostoita are un numitor comun si el se numeste echipa din care cu mandrie fac parte si pe care am inceput sa o indragesc din ce in ce mai mult...”

Alex Voinica“In mare parte premii previzibile si neinspirate”

N-am avut nici o motivatie sa urmaresc premiile Oscar de anul acesta. Nu am vazut toate filmele prezente in lista, iar cele pe care le-am urmarit nu m-au impresionat suficient cat sa ma convinga sa pierd cateva ore bune de somn. Marele castigator The Artist inca mi-a scapat printre degete, dar nu trebuia sa fii un cinefil inrait ca sa faci niste calcule si sa tragi linia, sa observi ca rezultatul final va fi el. Previzibile in mare parte si neinspirate, mi-au alungat orice chef de a le mai acorda o importanta in viitor. Despre rezultate se poate tine o adevarata dezbatere, nu vreau sa o mai pornesc fiindca nu are sens. Premiile Oscar sunt manipulate la fel ca si orice alta industrie. Pe viitor o sa-mi indrept ma mult atentia spre premiile BAFTA.

Craita Nanu: “This is the beginning of the END of a beautiful friendship”

De cativa ani, eu nu mai pot lua Oscarurile in serios. Ma uit pentru spectacol, pentru reactii, pentru rochii (da, este un motiv important). Anul asta nu face exceptie. Ba mai mult, acum pot spune hotarat ca s-a rupt definitiv podul de flori dintre mine si premiile academiei. In momentul in care Tinker, Tailor, Soldier, Spy nu a fost nominalizat pentru cel mai bun film, pe mine m-au pierdut. Pierduta fiind, am incetat sa ma mai caut cand Tilda Swinton nu a fost nominalizata pentru cea mai buna actrita pentru rolul din We Need to Talk about Kevin. The Descendants a luat cel mai bun scenariu?? Pe bune? E de apreciat o poveste spusa in zeci de alte variante inainte? Mai de apreciat decat povestea din Drive, care practic inventeaza un nou gen cinematografic? In mod evident, raspunsul domnilor de la Hollywood este da si atunci eu nu pot spune decat ca this is the beginning of the end of a beautiful friendship.

Radu Iulian Baba: “In scurt timp Meryl Streep ar putea-o surclasa pe Katherine Hepburn”

“Am avut norocul de a vedea ultimele trei filme in care a aparut Meryl Streep in proiectii de presa in care fiind mai putini spectatori in sala am fost privilegiat de a observa indeaprope jocul ei actoricesc. Deci precum le-a pus si colegilor mei de pe site-ul KoolHunt.ro eram suta la suta sigur ca ea va castiga Oscarul anul acesta pentru cea mai buna interpretare feminina in rol principal pentru prestatia sa din The Iron Lady.

De cand a fost lansat filmul, critica a facut numeroase observatii peliculei vis-a-vis de scenariu, regie, imagine si chiar povestea dupa care a fost inspirat, insa in ciuda acestor comentarii, la adresa lui Streep nu au fost decat vorbe de lauda. Si de ce nu? Daca ne gandim cate productii are la activ si ce experienta are pe marele ecran nu este de mirare ca in scurt timp daca nu o va surclasa pe Katherine Hepburn (si prin asta nu vreau decat sa aduc omagiu acestei mari actrite care a sculptat la propriu industria filmului in cultura contemporana prin interpretarile sale) macar va reusi sa ajunga la aceeasi performanta cu patru premii Oscar pentru interpretare feminina in rol principal.

Raluca Georgescu: “Un Oscar pentru Woody Allen. Ce as putea sa cer mai mult?!”

Nu cred ca pot fi obiectiva in ceea ce priveste editia de anul acesta a Oscarurilor. M-am mirat foarte mult sa citesc in toata presa straina pareri negative referitoare la show. Pe mine m-a distrat teribil Billy Crystal. Iar Woody Allen este pentru mine o delectare de orice zi, asa ca orice Oscar atribuit lui nu poate decat sa ma bucure. Iar coloana sonora a lui Ludovic Bource ma “bantuie” placut inca de la vizionarea filmului. Referitor la Oscarul lui Meryl Streep, m-a bucurat mult, mai ales ca aceasta nu a mai vazut unul de la Sophie’s Choice in ciuda multor roluri de geniu. Si totusi cred ca nu a fost corecta lipsa celor 2 Kirsten Dunst si Tilda Swinton din lipsa de nominalizari, la fel cum nu inteleg nici absenta filmelor Drive, Melancholia, Shame si We Need To Talk About Kevin din aceeasi lista. Mi-au confirmat doar teoria ca BAFTA sunt Oscarurile ce trebuie urmarite si ca englezii se pricep mai bine… Salut Oscarul 2012 cu un replay la George Valentin by Ludovic Bource.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*